Am facut multe dusuri reci in ultima perioada. Just e ca aveam nevoie si ca ne-am intarit sistemul imunitar, insa a inceput sa se lase frigul si-afara, ergo de acum incolo ne-om indeletnici numai cu bai fierbinti si pline de spuma.
Mi s-a facut pielea ca de gaina cand am citit urmatoarele:
"Cand m-a luat de mana si mi-a spus sa trec linistita pe langa cainii aia, am intrebat-o : “Tie nu ti-e frica de caini, nu-i asa?”. Nu a spus "nu".
A fost una din marile dezamagiri ale copilariei mele. Sa realizez ca si mamei ii este teama de unele lucruri, nu doar lucrurilor le este teama de mama. Imi spuneam ca mama nu e intangibila si-mi dadeam seama ca nu ma poate apara de orice si parca nu-mi venea sa cred. Normal, eu eram doar un copil si ea era mama."(http://balbaialadevineriseara.wordpress.com/)
A fost una din marile dezamagiri ale copilariei mele. Sa realizez ca si mamei ii este teama de unele lucruri, nu doar lucrurilor le este teama de mama. Imi spuneam ca mama nu e intangibila si-mi dadeam seama ca nu ma poate apara de orice si parca nu-mi venea sa cred. Normal, eu eram doar un copil si ea era mama."(http://balbaialadevineriseara.wordpress.com/)
Si e adevarat. Mama nu te poate apara de orice, desi al dracu de divina e senzatia de caldura pe care ti-o ofera. Dar totusi, bratele ei protectoare nu-s mereu acolo cand vrei sa te cufunzi in ele, sau poate traim doar in utopia senzatiei de "mama", venerand micro-cosmosul in care am crescut. Mama nu-i mereu in masura sa ne apere si nu pentru ca nu si-ar da si viata in sensul asta, ci pentru ca nu stie ce specimen a putut sa genereze spre a-i fi degenerat de factorii externi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu