miercuri, 22 aprilie 2009

So Fresh and So Clean

Things I did lately:
*m`am ingrasat(yupeee...! exact de asta aveam nevoie);
*m`am lamentat(asta e oricum o chestie apriorica);
*m`am bucurat de liberele corporatiste(mai mult medicale, dar sshhhht);
.
.
Vroiam sa plece. L`am strans atat de tare in brate si il simteam al meu, dar dupa toata distractia mi`am dat seama ca n`are ce cauta in patu`mi mai mult decat ceea ce poate/a venit sa ofere. Adevarat e ca nu`i contesta nimeni aptitudinile de mare macho insa se prea poate ca odata subjugata de un individ sa fi pierdut increderea in specie.
Eu m`am obisnuit asa, sa ma descurc cu strictul necesar, fara prea multe elemente care sa`mi perturbeze spatiul personal. M`am obisnuit sa refuz si sa aleg pentru mine, m`am obisnuit sa`mi fac damblalele astfel incat sa nu ma mai simt dezamagita de frustrari, sa nu port discutii de complaisir si sa nu dau explicatii. Am invatat sa rationalizez lucrurile. Asta nu inseamna ca`mi sparg capul reflectand in singuratate, ci doar sunt mai atenta la ce se intampla in jurul meu.
"Sunt tanar doamna, tanar...!", spunea Dinescu. Tanar si liber in simtiri si gandire. Si chiar daca plang uneori in spasme, pana la urma e justificat, fiindca sufletul nostru mananca timpul fara sa observam lucrul asta. Fara sa stim, cucerim in noi insine un teritoriu inatacabil in care ne retragem apoi clipe in sir, cand, dupa ce am fost inlantuiti , cautam in cele din urma libertatea pierduta. Ergo, in materie de cuceriri, nu exista progrese, ci schimbarea metodelor.

marți, 14 aprilie 2009

La LOC Comanda!

Imi permiti, te rog, sa te filosofez odata? Am atatea lucruri sa iti spun... doar pentru ca mi`as dori ca stii tot ce am sa`ti impartasesc. Sa stiu ca gandurile mele au razbit intunericul mintii. Sa stiu ca intelegi ce inseamna pentru mine "ochii care nu se vad se uita" si ca totusi "e suficienta o intalnire cu neajunsul tau sa reintri in infrangerea ta".
Mi`ar placea sa`ti vorbesc despre Cutia Pandorei sau despre Calcaiul lui Ahile, despre mitul lui Sisif si furcile caudine. Despre Bachus si despre Venus, despre fiinta si nefiinta, despre agonie si despre extaz, despre cum a murit Dumnezeu, despre "comedia umana". Despre cunoasterea paradiziaca si cea luciferica, despre drumurile care incep de la Adam si duc la Roma. Toate incep de la Adam si toate duc la Roma...
****
*Eu? Iti explic explicit. Tu? Negresit ma`ntelegi gresit...

Abracadabra

Oare mai stiu sa scriu sau am ajuns s`o fac de dragul de a o face? Pana la urma asa se intampla cu toate lucrurile. Le faci din placere, apoi din obisnuinta si ulterior se transforma in obligatie. Ma rog, pe poteca vietii totul e cu dus si`ntors. Pana la urma, suntem conceputi din placere, dar totusi ne nastem prin durere. Legea compensatiei.
Ma pufneste rasul cand imi amintesc cu ce idealuri am venit in Bucuresti. Plansul cand imi dau seama ca m`am lasat prinsa in jocul asta incoerent.
Filosofam cu un prieten despre tipologiile umane. Imi dau seama ca nu ma impacteaza in niciun fel existenta altor pleturi sociale. Sunt constienta de existenta lor, dar intr`un fel sau altul (aleg sa) ma inconjor de oameni din aceeasi categorie. Imi place sa raman in acelasi registru. Bag seama c`am devenit un om rutinat de ceva vreme. Am aceleasi ganduri, angoase, porniri. Nu schimb nimic la mine. Decat hainele. Pastrand acelasi stil, desigur.
Si nu, nu`mi plac grupurile mari, pentru ca din complezenta trebuie sa socializez cu toti, realizez ca nu se merita efortul si`mi stric toata dispozitia. Ma rog, poate suntem prea neatenti sau prea ocupati cu noi insine ca sa ne preocupe si altii. E oarecum dezolant sa vezi cum o persoana cu o frumusete misterioasa are un cap complet lipsit de mister....
Cred ca a inceput sa`mi placa prea mult sa locuiesc singura.