Oare mai stiu sa scriu sau am ajuns s`o fac de dragul de a o face? Pana la urma asa se intampla cu toate lucrurile. Le faci din placere, apoi din obisnuinta si ulterior se transforma in obligatie. Ma rog, pe poteca vietii totul e cu dus si`ntors. Pana la urma, suntem conceputi din placere, dar totusi ne nastem prin durere. Legea compensatiei.
Ma pufneste rasul cand imi amintesc cu ce idealuri am venit in Bucuresti. Plansul cand imi dau seama ca m`am lasat prinsa in jocul asta incoerent.
Filosofam cu un prieten despre tipologiile umane. Imi dau seama ca nu ma impacteaza in niciun fel existenta altor pleturi sociale. Sunt constienta de existenta lor, dar intr`un fel sau altul (aleg sa) ma inconjor de oameni din aceeasi categorie. Imi place sa raman in acelasi registru. Bag seama c`am devenit un om rutinat de ceva vreme. Am aceleasi ganduri, angoase, porniri. Nu schimb nimic la mine. Decat hainele. Pastrand acelasi stil, desigur.
Si nu, nu`mi plac grupurile mari, pentru ca din complezenta trebuie sa socializez cu toti, realizez ca nu se merita efortul si`mi stric toata dispozitia. Ma rog, poate suntem prea neatenti sau prea ocupati cu noi insine ca sa ne preocupe si altii. E oarecum dezolant sa vezi cum o persoana cu o frumusete misterioasa are un cap complet lipsit de mister....
Cred ca a inceput sa`mi placa prea mult sa locuiesc singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu