adagio

La un moment dat s-a umplut paharul si am preferat sa ma sustrag avidului ochi critic ca o jigodie dezertoare. Asta pentru ca nu suportam si alte reprosuri decat cele pe care mi le aduceam singura. Am avut nevoie de timp sa-mi inchid ranile. Mi-am dat seama ca nu sunt atotputernica si ca lucrurile se astern de la sine, intr-un mod mai mult sau mai putin deliberat. Timpul inchide rani si deschide usi. Sunt totusi unele rani pe care le preferi dureroase, doar de dragul de a le sti acolo...

.

.

.

Date: Monday, Octomber 12, 2009, Z wrote:

>>Ti-am citit ultimul post...o mica rautate: cand dedici ceva unui prost, incearca sa vorbesti simplu, folosind cuvintele lui :))) trecand peste moment, foarte subtil si direct la tinta...nice.

>>dar spune-mi te rog, daca te lasa rece situatia, de ce te afecteaza atat de mult? crezi ca exista posibilitatea sa aiba dreptate? nu vreau o dezbatere in jurul intrebarii, cu justificari si argumente pro si contra, vreau primul raspuns care iti vine, pls. te intreb pentru ca mi se pare ca augumentezi importanta evenimentului. nu ma refer ca iti pare rau de X sau ca l-ai pierdut pe Y, ci ma refer la ce au spus/ crezut ei...pt confortul tau psihic...oamenii tind sa loveasca bezmetic in cei pe care ii simt superiori. sexualitatea nu te defineste ca fiind mai presus sau mai prejos...am incredere ca realizezi exact la ce ma refer.

>>nu te mai chinui, fata...te pup tare, tare...

.

.

.

Date: Monday, October 12, 2009, myhac wrote:

>>Sincer? Ma enervez singura cand realizez ca ma judeca intr-un fel sau altul oameni pe care insumi ii consider inferiori. E un cerc vicios, stiu, si ma scoate din sarite faptul ca sunt neputiincioasa si nu detin niciun mijloc sa le schimb parerea.

>>Stiu ca n-ar trebui sa-mi pese de nicio culoare, insa ma cunosti...nu ma pot abtine.

>>Vreau sa se termine cu tambalaul din capul meu o data pentru totdeauna si sincer, n-am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta.

.

.

Date: Tuesday, October 13, 2009, Z wrote:

>>Stiu...infrangerea doare mai tare in fata unui inferior...e o lectie...acum vezi de ce preferam sa nu ies, decat sa *** ** **...oricum, nu ai ce sa faci, decat sa accepti ca e o lupta pierduta...orice miscare suplimentara va fi interpretata, pe buna dreptate, drept frustrare si va duce la umilinta.

>>parerea mea: invata sa fii mult mai selectiva si ai castigat ceva din toata situatia...

.

.

Date: Tuesday, October 13, 2009, myhac wrote:

>>Yes, master, I understand...

>>Pot sa pun discutia asta pe blog?

.

.

*Adagio~~ Date: Wednesday, February 17, 2010, myhac wrote:

>>Ne-am pierdut in detalii. Hai sa ne regasim. "Pare absurd altfel..."

You name it.

.

Update: Ia loc, nu vorbeam cu tine. Tu si toate rebuturile de le pomeneai faceti parte din categoria "non grata". Tu personal esti doar o copie de-a mea si mi-ar parea rau sa te jignesc. Proasta, dar copie. Get a life.

Ars longa, vita brevis

N-am fost niciodata un model. De fiica, de sora, de iubita, de amica, foto, de eleva sau mai-stiu-eu-ce. Satula si avida de haos, imprevizibila dar lenesa, prototipul mediocrului autentic.
Uit mereu ca ranile dureaza, desi traiesti cu impresia ca s-au vindecat. Se activeaza, rar, ce-i drept, latente totusi o viata intreaga. O viata normala de om, o viata de om anormal...

N-o intreba daca a avut orgasm...nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a tinut ochii inchisi.

Schimband registrul, gasesc in blogosfera urmatorul post:
"Daca...
---incepeam scoala la sapte ani nu la sase;
---faceam alt liceu;
---faceam alta facultate;
---faceam facultatea altfel;
---nu ma angajam asa timpuriu;
---aveam mai mult creier;
---nu fumam;
---ma tineam de sport;
---nu preferam imediatul in dauna viitorului."
Fara cuvinte.

Matrioshka

"Nu caut vorbe pe ales/Nici stiu cum as incepe..."

Eu gresesc, tu gresesti, el/ea greseste. Noi gresim. De cand lumea si pamantul. Cu orgolii si mandrii, cu frustrari si (false) pareri de rau.

Pacat ca ne pierdem in detalii, ca pierdem din vedere situatii si oameni care ne-au facilitat intr-un fel sau altul felul de a fi.

Fel si fel de specimene, de tipologii una mai spectaculoasa ca alta.

Sunt indivizi cu care nu vrei sa ai de-a face pentru ca ti-a mai ramas o doza de respect fata de tine. Din ciclul "prosti, da multi", de aceea preferi sa-ti vezi de drum dupa ce ti-ai dat seama cat (nu) le poate capul.

Insa sunt si oameni pe care ii apropii doar pentru ca existi, fara niciun efort, cu care te intelegi fara doar si poate. Sunt oameni de la care inveti fara sa ai impresia ca incearca sa-si impuna un punct de vedere sau ca vor sa-si dovedeasca superioritatea. Sunt oameni de care te atasezi pentru ca denota respect si cu care nu simti nevoia sa duci lupta pentru masculul alfa.

Daca se intampla sa citesti randurile astea, vei sti ca esti persoana vizata, cum de asemenea vei sti ca mi-e dor de tine, pentru ca si tie la randu-ti ti-e dor. De interminabilele discutii cu tema "ce-i cu cucul ala?", de alimentatia (spirituala:D) saracacioasa, de goana dupa iluzii pe care o impartaseam. Stiu ca mai usor ti-a fost sa te prefaci ca nu te doare capul, cum stiu totodata ca la tine chestia asta are efect invers. Nu te chinui sa gasesti explicatii, pentru ca nu le am nici eu. Desi nu ti-am gafat-o in mod direct, am certitudinea ca te-am dezamagit. E suficient sa nu mai pot sa-ti vad ochii. "Focu` la tine..."