Ars longa, vita brevis

N-am fost niciodata un model. De fiica, de sora, de iubita, de amica, foto, de eleva sau mai-stiu-eu-ce. Satula si avida de haos, imprevizibila dar lenesa, prototipul mediocrului autentic.
Uit mereu ca ranile dureaza, desi traiesti cu impresia ca s-au vindecat. Se activeaza, rar, ce-i drept, latente totusi o viata intreaga. O viata normala de om, o viata de om anormal...

N-o intreba daca a avut orgasm...nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a tinut ochii inchisi.

Schimband registrul, gasesc in blogosfera urmatorul post:
"Daca...
---incepeam scoala la sapte ani nu la sase;
---faceam alt liceu;
---faceam alta facultate;
---faceam facultatea altfel;
---nu ma angajam asa timpuriu;
---aveam mai mult creier;
---nu fumam;
---ma tineam de sport;
---nu preferam imediatul in dauna viitorului."
Fara cuvinte.