Niciodata n`a stiut sa se hotarasca....de fapt n`a avut alternativele clar ilustrate si`a preferat sa nu`si asume riscuri. Si`a creeat un mediu propice izolarii, o situatie comoda....in care regretele nu`si au rostul din orgoliu... Aceleasi regrete isi fac din cand in cand simtita prezenta sub forma unor dorinte refulate, ale unor frustrari care izoleaza realitatea.
S`a amagit in permanenta ca poarta un dialog al mutilor. De fapt era un dialog al surzilor. Acum....nu mai poarta niciun dialog. Si-a tradat prea usor sansa. Nu stie cum sa`si asume esecurile si le confunda cu un start ratat, inexistent poate.
Explicatia e simpla si la indemana oricui vrea s`o inteleaga: afinitatile strica totul. Distrug autocontrolul si inlocuiesc naturaletea cu singura masca pe care o consideri placuta privitorului. Pentru ca prin scotocirea mintii ajungi sa faci compromisuri care nu te caracterizeaza dar care la un moment dat reprezentau un scop in sine.
Dezbraci situatia stufos imbracata si realizezi ca voluminozitatea se datoreaza himerelor in fata carora ai capitulat.
Cu cenusa de rigoare in cap, facandu`mi "mea culpa" pentru tipica`mi aroganta, recomand cu caldura (si nu in sensul de "arza`v`ar focul") "M-am hotarat sa devin prost". Martin Page. Merge la fix cu sinapsele scurticircuitate.Un omagiu adus mintii aflate in stare (culturala) inerta.
