(in)certitudini

"Nu pot sa dansez cu tine...", ti`am zis la inceputul povestii..."sunt obisnuita sa conduc". Ma incurcam in ritmul tau si nici nu mi`am dat silinta sa`l pricep. Tu...ai considerat c`o sa`l invat din mers si`o sa ajungem la unison la un moment dat. Ai omis poate ca nivelul de toleranta scade incet dar sigur...N`ai mai avut rabdare sa`mi predai, iar eu...m`am complacut in autosuficienta considerandu`ma cel mai bun pedagog.
N`am ajuns niciodata nicaieri, am fost stangaci in permanenta, tu ca un maestru detasat, atoatestiutor, iar eu ca un besmetic autodidact, amandoi capituland la mijlocul drumului. Acum....am capitulat complet, fiecare cu o viziune distincta asupra timpului: pentru tine e un fel de Merlin, care o sa clarifice tot un intr`un moment viitor. Pentru mine fiecare viitor moment e tot mai clar...
Am incercat pe parcursul povestii sa fiu la randu`mi profesor, sa`ti explic stilu`mi de dans...N`ai vrut sa intelegi ca ofer si pretind in egala masura. N`ai inteles ca ma retrag daca rezultatul raneste asteptarile mele...
Vremea oricum a trecut irevocabil peste tot. Ne`am schimbat, dar inca n`am ajuns la maturitatea unisonica. Ce`i drept, nu ne mai impleticim unul in pasii celuilalt...poate pentru ca suntem prea orgoliosi s`o facem. Poate pentru ca sunt eu prea egoista. Sau mediocra. Sau femeie, prin definitie mediocra, singurul meu merit fiind acela de a`mi constieniza sorgintea...