Nu Recunosc Nimic!

Astazi doare pana la os. Doare intr`un fel cu care nu stiu sa ma descurc. Intr`un fel pe care nu stiu sa mi`l iert si pe care l`ai omis magna cum laude. Pe care incerc sa`l neg de dragul aparentei, dar care e prea concentrat sa nu`si pastreze esenta....

IAR N-Am chef...

Trage dreapta si pune avariile. Inceteaza cu frana de mana. Nu e la fel de amuzant ca la primul derapaj fortat. Uite putin cum ninge...N`am mai vazut asa Craciun de cand imi pironeam ochii pe sub fesul rosu. Adica de mult timp...Chiar...demult eram mica...acum sunt mai mare decat atunci cand eram mica si`mi doream sa fiu mare. Si nu mi`e rusine sa recunosc ca mi`e rusine ca am lasat timpul sa treaca dupa bunu`i plac.

Nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda azi.

Du`ma, te rog, acasa.

Santa, please!

Pe sistemul "All I want for Christmas...." mi`am pus si eu ca omul o dorinta in noaptea de Craciun. Inainte sa adorm. Poate ca un corolar, am visat ca`mi raspundeai "rabdare, perseverenta si incredere". Ma depaseste situatia.

La intrebarea "Ce ti`a adus Mosul?" prefer sa trec peste chestiile palpabile. Fiinca n`au sa ma incante in veci mai tare decat privirea de inginer a lui Tommy ce`mi da desteptarea obligat de frate`miu care gaseste interesant sa invete cainele sa plonjeze pe burta mea dimineata. Sau ca remarcile insinuante ale tatei ce se amuza de cantina de unde`mi iau ceai si mere. Ori ca istericalele mamei care prevestesc o prematura durere de sale.

Deci inca se intampla miracole de Craciun. In casa miroase`a brad si`a nebunie, eu am depanat amintiri cu fosti colegi de generala, iar afara ninge de cand am venit...

Craciun Fericit tuturor! Sa fim fericiti!

Fugit Irreparabile Tempus-reloaded

"Timpul avea nesfarsita rabdare"...Desi reusim sa dam bivalenta timpului, ramanem captivi in propriul joc. Pretindem ca depasim etape, cand de fapt fugim de ele. Nu intelegem ca suntem captivi in prezent si ne raportam la viitor in functie de trecut. E atat de usor sa negam ca am ramas blocati intr`un moment si sa sustinem sus si tare ca suntem capabili s`o luam de la zero. E atat de usor sa aruncam vorbe fara fundament...E cu atat mai usor sa nu...
"I think I`m moving but I go nowhere", incercam sa subliniez in stadiul incipient al postului. Ma declar infranta. Sa nu ne mai jucam de`a "care`i mai prost". Prefer sa fiu runner-up in jocul asta si sa capitulez. Castig totusi la "cel mai destept cedeaza".

Acum "timpul nu mai are rabdare....". Nu vreau sa`mi adancesc psihicul razboi mondial. Predau pusca cu sare.

Eterna si fascinanta Romanie

Preluat din stirile macabrei ore 5, un pasaj dezbatut in "Academia Catavencu" suna cam asa:

"-Si ce ati simtit cand ati bagat cutitul in sotia dumneavoastra?"

"Adevarul e ca eram foarte apropiati...."

Daca protagonista stirii si protagonistul interviului erau urmatorii,




il aprob pe cel din urma in alegerea facuta. Puscaria in defavoarea asfixierii :)))))

Fugit Irreparabile Tempus

Post-ul asta e inceput de pe undeva din 28 noiembrie. N-am stiut pana azi ce sa scriu. Trebuia sa fie ceva cu bivalenta timplului , cu One Republic-"Stop and stare...I think I`m moving but I go nowhere", dar nu e.

E despre o pusca cu sare. Planuiesc un masacru. Ce atata calajnicoave, pistoale, arme albe si toate tampeniile de pescuit&vanatoare? PUSCA CU SARE.

Se asaza sarea bine tasata, simuland un glont pe o tzava de pusca bine gandita si se trage. Unu la mana ca doare tare rau de tot. Doi la mana, face gaura pe unde apuca. Si apoi, sarea pe rana e argumentul irefutabil al poftei avide de sadism pe care o detin.

Prostuta foc mi`s....Razna...