Nu stiu de cand, dar am inceput sa mizez pe capacitatile tamaduitoare ale blogului mai ceva decat pe spovedenia de an si paste.
Sunt dimineti in care ma incapatanez sa`mi fac in ciuda si sa ma trezezc delirand. Cum e asta. Si nu, azi n`am talent la scris si nici la nimic altceva, caci e al draq de tremuranda inima si mana care o scrie. Si iar am visat devieri de la drum si mi`e teama ca am renuntat la lupta inainte de a o incepe. Si n`am curaj sa verific daca visul e autentic sau daca e doar o iluzie refulata pe care o astept sa devina realitate de cand m`am dezmeticit. Si mi`e frica sa aflu pentru ca o sa ma afund in nebuloasa mai grav decat intr`o mlastina miscatoare daca raspunsul nu o sa fie cel scontat.
Urasc incertitudinea si calitatea ei de a fi o stare sigura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu