Simt in permanenta ca n`am timp. Ca totul trebuie sa se intample azi, sa treaca odata. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Nu fac nimic in sensul asta si las totul pe maine. Si se acumuleaza. O frustrare azi, doua maine, si ajung sa ma identific cu un amalgam de dezamagiri , sa caut pretexte pentru a justifica laitmotive.
Imi dau seama ca nu stiu sa scriu sub impact. Nu stiu sa`mi pastrez obiectivitatea limbajului, subtextul fiind oricum alcatuit doar din subiectivitati.
Sunt un paradox ambulant. Forma fara fond. Oare de cand?
Caut sa`mi gasesc linistea. Realizez ca asta e greseala mea, ca ceea ce caut e gasirea, nu linistea in sine.
Imi dau seama ca nu stiu sa scriu sub impact. Nu stiu sa`mi pastrez obiectivitatea limbajului, subtextul fiind oricum alcatuit doar din subiectivitati.
Sunt un paradox ambulant. Forma fara fond. Oare de cand?
Caut sa`mi gasesc linistea. Realizez ca asta e greseala mea, ca ceea ce caut e gasirea, nu linistea in sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu