duminică, 24 februarie 2008

despre


Bucurestiul schimba lumi. Si pe mine m`a schimbat. Am invatat sa deschid ochii si sa sterg de pe retina nuanta de bine cu care ii priveam pe toti. Stiu acum poate mai bine decat oricand ca oamenii sunt falsi, sunt egoisti si miserupisti. "Calitate" pe care ma straduiesc si eu sa mi`o insusesc mai nou. Cunosti bine un om, il accepti si`i treci cu vederea carentele, pentru ca mai tarziu sa`ti dai seama c`ai investit in van niste asteptari care n`aveau in ce secol sa se concretizeze. Treptat dar sigur, ajungi la concluzia ca singura schimbare e la tine si ca oamenii carora ai ceva sa le reprosezi sunt exact la fel. Doar rezistenta ta e vizibil redusa si nu mai esti capabil sa treci cu vederea anumite lucruri.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Un fel de "ceilalţi sînt răi, eu bun(ă)... A învăţa să te uiţi cu ochi neîncrezători la oameni nu e o realizare... Iar Bucureştii au şi alte lecţii de dat. Drept e că lumea de acolo e pestriţă şi fiecare generaţie se simte obligată să deplîngă dispariţia bucureştemilor de altădată... Oraşul cu pricina nu poate fi decît ceea ce este, o capitală est-europeană care-şi caută identitatea pe-acolo pe unde ar vrea să şi-o găsească... Iar oamenii... ca peste tot. Dramoletele apar atunci cînd "eu" devine "noi", într-un chip nu întodeauna pe deplin justificat.

Gabriel Fornica-Livada

vaxaly spunea...

habar nu ai anonim care era ideea postului. cat despre discursul tau despre un bucuresti flamand de revenire si insomnie intelectuala, cred ca undeva bati campii. e vorba de devenirea omului ca persoana individuala, apoi asocierea lui in multime, si apoi totul ca un Bucuresti. Car despre bucurestenii de alta data, nu cred ca au fost nicidecum cu o aura de sfinti pusa pe crestet, ci toti au purtat aceeasi lipsa asidua de "atingere umana". Oamenii inca, se lupta, cu devenirea lor. In ne-oameni, cu ii numeste Myhac "miserupisti", sau oameni supusi unor slabiciuni si reveniri. Putini fiind se lupta cu conditia umana in care sunt pusi si transpira fortati de "nevoia" de a schimba ei, inca, motivul existential, asta daca nu innebunesc de atata vise aptere.

ps: bine te-am [re]gasit in Bucurestiul, inca uzat de viata, de lume si oameni.

myhac spunea...

sar`na valy c`ai surprins esentialul. In plus adaug ca miza postului e o frustrare, un fel de repros la adresa celor care ajung in bucuresti si se transforma voit in "capitalisti". asadar, postul se poate rezuma la "Urasc taranii de oras/ Mai ales pe cei de Bucuresti".