"Angelica, vrei sa-mi bag pula in tine?" spune Maricel si pleaca. Neinteresat, egoist, dar cu semintzele (indoielii) deja cultivate arunca vorbe`n vant si a uitat. Angelica plange, se zvarcoleste, blesteama si (se) (in)jura dar ramane tot singura si indepartata de o realitate la care nu are acces. Impreuna alcatuiesc o pereche. Doar impreuna, caci separat Maricel e mai mult de capul lui si nu prea ia in seama o ciocanitoare care de la nivelul ei nu prea intelege ce se intampla acolo sus. Mostenire a unor vremuri ingropate, ochelarii de cal care restrictioneaza accesul la o realitate cu potential sunt etalati inca cu mandrie de o Angelica cu iluzii si sperante de trecut. Aceeasi Angelica naiva se revolta din cand in cand, insa mania nu o tine mult caci un Maricel desi aflat la inceputul cunoasterii stie exact pe ce frecventa sa seteze postul. Interferentele se reduc treptat dar sigur, iar Angelica se transforma in aceeasi "prostisoara de ograda" care stie doar sa repete incontinuu pentru orice farama scapata "Da, multumesc, Maricel...."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu