adagio

La un moment dat s-a umplut paharul si am preferat sa ma sustrag avidului ochi critic ca o jigodie dezertoare. Asta pentru ca nu suportam si alte reprosuri decat cele pe care mi le aduceam singura. Am avut nevoie de timp sa-mi inchid ranile. Mi-am dat seama ca nu sunt atotputernica si ca lucrurile se astern de la sine, intr-un mod mai mult sau mai putin deliberat. Timpul inchide rani si deschide usi. Sunt totusi unele rani pe care le preferi dureroase, doar de dragul de a le sti acolo...

.

.

.

Date: Monday, Octomber 12, 2009, Z wrote:

>>Ti-am citit ultimul post...o mica rautate: cand dedici ceva unui prost, incearca sa vorbesti simplu, folosind cuvintele lui :))) trecand peste moment, foarte subtil si direct la tinta...nice.

>>dar spune-mi te rog, daca te lasa rece situatia, de ce te afecteaza atat de mult? crezi ca exista posibilitatea sa aiba dreptate? nu vreau o dezbatere in jurul intrebarii, cu justificari si argumente pro si contra, vreau primul raspuns care iti vine, pls. te intreb pentru ca mi se pare ca augumentezi importanta evenimentului. nu ma refer ca iti pare rau de X sau ca l-ai pierdut pe Y, ci ma refer la ce au spus/ crezut ei...pt confortul tau psihic...oamenii tind sa loveasca bezmetic in cei pe care ii simt superiori. sexualitatea nu te defineste ca fiind mai presus sau mai prejos...am incredere ca realizezi exact la ce ma refer.

>>nu te mai chinui, fata...te pup tare, tare...

.

.

.

Date: Monday, October 12, 2009, myhac wrote:

>>Sincer? Ma enervez singura cand realizez ca ma judeca intr-un fel sau altul oameni pe care insumi ii consider inferiori. E un cerc vicios, stiu, si ma scoate din sarite faptul ca sunt neputiincioasa si nu detin niciun mijloc sa le schimb parerea.

>>Stiu ca n-ar trebui sa-mi pese de nicio culoare, insa ma cunosti...nu ma pot abtine.

>>Vreau sa se termine cu tambalaul din capul meu o data pentru totdeauna si sincer, n-am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta.

.

.

Date: Tuesday, October 13, 2009, Z wrote:

>>Stiu...infrangerea doare mai tare in fata unui inferior...e o lectie...acum vezi de ce preferam sa nu ies, decat sa *** ** **...oricum, nu ai ce sa faci, decat sa accepti ca e o lupta pierduta...orice miscare suplimentara va fi interpretata, pe buna dreptate, drept frustrare si va duce la umilinta.

>>parerea mea: invata sa fii mult mai selectiva si ai castigat ceva din toata situatia...

.

.

Date: Tuesday, October 13, 2009, myhac wrote:

>>Yes, master, I understand...

>>Pot sa pun discutia asta pe blog?

.

.

*Adagio~~ Date: Wednesday, February 17, 2010, myhac wrote:

>>Ne-am pierdut in detalii. Hai sa ne regasim. "Pare absurd altfel..."

You name it.

.

Update: Ia loc, nu vorbeam cu tine. Tu si toate rebuturile de le pomeneai faceti parte din categoria "non grata". Tu personal esti doar o copie de-a mea si mi-ar parea rau sa te jignesc. Proasta, dar copie. Get a life.

Ars longa, vita brevis

N-am fost niciodata un model. De fiica, de sora, de iubita, de amica, foto, de eleva sau mai-stiu-eu-ce. Satula si avida de haos, imprevizibila dar lenesa, prototipul mediocrului autentic.
Uit mereu ca ranile dureaza, desi traiesti cu impresia ca s-au vindecat. Se activeaza, rar, ce-i drept, latente totusi o viata intreaga. O viata normala de om, o viata de om anormal...

N-o intreba daca a avut orgasm...nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a tinut ochii inchisi.

Schimband registrul, gasesc in blogosfera urmatorul post:
"Daca...
---incepeam scoala la sapte ani nu la sase;
---faceam alt liceu;
---faceam alta facultate;
---faceam facultatea altfel;
---nu ma angajam asa timpuriu;
---aveam mai mult creier;
---nu fumam;
---ma tineam de sport;
---nu preferam imediatul in dauna viitorului."
Fara cuvinte.

Matrioshka

"Nu caut vorbe pe ales/Nici stiu cum as incepe..."

Eu gresesc, tu gresesti, el/ea greseste. Noi gresim. De cand lumea si pamantul. Cu orgolii si mandrii, cu frustrari si (false) pareri de rau.

Pacat ca ne pierdem in detalii, ca pierdem din vedere situatii si oameni care ne-au facilitat intr-un fel sau altul felul de a fi.

Fel si fel de specimene, de tipologii una mai spectaculoasa ca alta.

Sunt indivizi cu care nu vrei sa ai de-a face pentru ca ti-a mai ramas o doza de respect fata de tine. Din ciclul "prosti, da multi", de aceea preferi sa-ti vezi de drum dupa ce ti-ai dat seama cat (nu) le poate capul.

Insa sunt si oameni pe care ii apropii doar pentru ca existi, fara niciun efort, cu care te intelegi fara doar si poate. Sunt oameni de la care inveti fara sa ai impresia ca incearca sa-si impuna un punct de vedere sau ca vor sa-si dovedeasca superioritatea. Sunt oameni de care te atasezi pentru ca denota respect si cu care nu simti nevoia sa duci lupta pentru masculul alfa.

Daca se intampla sa citesti randurile astea, vei sti ca esti persoana vizata, cum de asemenea vei sti ca mi-e dor de tine, pentru ca si tie la randu-ti ti-e dor. De interminabilele discutii cu tema "ce-i cu cucul ala?", de alimentatia (spirituala:D) saracacioasa, de goana dupa iluzii pe care o impartaseam. Stiu ca mai usor ti-a fost sa te prefaci ca nu te doare capul, cum stiu totodata ca la tine chestia asta are efect invers. Nu te chinui sa gasesti explicatii, pentru ca nu le am nici eu. Desi nu ti-am gafat-o in mod direct, am certitudinea ca te-am dezamagit. E suficient sa nu mai pot sa-ti vad ochii. "Focu` la tine..."

Elucubratii empirice

Cica Terra si Marte se intalnesc la un moment dat si Marte intreaba:

-Te vad cam necajita, ce ai?

-Mi-au crescut niste homo sapiens.

-Nu-ti fa probleme, trec...

Homo sapiens, homo sapiens sapiens... tot un drac. Pana la urma si-n final suntem o apa si-un pamant care ne ghidam dupa aceleasi constante, ba chiar dupa aceleasi variabile.

Eu cred in universuri paralele. Cred de fapt ca suntem un tot unitar doar analizati din perspectiva tuturor acestor universuri, ca suntem reprezentati in fiecare univers prin proiectiile starilor noastre. Asta poate insemna ca si lumea aceasta poate fi doar o stare a eului real insa ceea ce demonteaza aceasta teorie este faptul ca pana acum n-am murit in acest univers. Mai concret, reusim sa evadam din universurile paralele in care ne cufundam printr-o cunoastere luciferica ce ne scapa la un moment dat de sub control doar prin uciderea starii respective, ergo prin uciderea noastra. (vezi expresia "am simtit ca mor").

Doar cand punem punct capitolului respectiv si stergem cu buretele. N-a fost, n-am fost. Brain wash.

Mai mult decat atat, un nene inteligent, al carui nume evident nu-l stiu, emitea teoria vietii ca un act de teatru. "Oare nu suntem eu si tu personaje ale unei povesti? Oare scena pe care-o traim ca pe viata noastra nu exista doar in imaginatia unui scriitor iscusit?" .

Cu rele, cu bune, in imaginatia unui scriitor mai mult sau mai putin iscusit, asta e universul in care traim, pe care-l consideram real. Pana la proba contrarie. Cand vom fi realizat ca n-am fost decat o proiectie. Sau nici macar n-o sa avem timp sa realizam.

if only...

Am chef sa scriu. Ca-n multe alte seri in care ma trezesc cu bloggerul deschis si in care nu stiu sa indrug nimic. Poate ca nu mai am inspiratie, talent sau poate ca viata mea decurge liniar, asa cum nazuiam de la o vreme.

Mi-e bine. Insa nu contest ca mi-e dor. E o liniste pacifista care se lupta mocnit cu linistea ce mi-o dadeau himerele de altadata.

I think I`ve found my way home...

" Si vine toamna iar

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustam

cu miere-amestecat veninul.
.

Doi suntem gata s-ajutam

brindusile ardorii

Să infloreasca iar în noi

si-n toamna-aceasta de apoi.

.
Doi suntem, când cu umbra lor

ne impresoara-n lume norii.

Ce ginduri are soarele cu noi --

nu stim, dar suntem doi.

"Cantec in doi"-Lucian Blaga

Simbolisme

E toamna. "Toamna ca-n poeziile lui Bacovia", cum are tata prostul obicei sa spuna, subliniind parca faptul ca atmosfera pluvioasa serveste ca fundal preferat gravei tristeti interioare, accentuand totodata haosul si mocirla din dotare. Asta ca, in cazul in care n-ai avut curiozitatea sa-ti plimbi pasii prin aerul taios sau prin baltile abisale, ergo n-ai avut ocazia sa constientizezi furia cerului, sa-ti deschizi larg ochii si sa pui umarul sa indrepti macar ceva pentru tine, daca tot vremurile sunt periclitate.

E toamna deci. Toamna care te tine in casa prin stropii mari, toamna care-ti inchide ochii prin ceata, toamna in toata puterea cuvantului.

De aia mi-e mie drag de ai mei. Ca au intotdeauna un sfat pregatit imbracat intr-un sarcasm fin si nu uita nicio clipa ca "rasul indreapta moravurile".

Ca o reactie pertinenta la evocarea bacoviana a tatei, incep intotdeauna sa recit "Plumb". Un simbol al izolarii, in concordanta perfecta cu anotimpul mohorat, moment al descompunerii elementelor naturii. Naturii umane?