marți, 10 martie 2009

Live and Let Die...!?

Nu mai folosi diminutive. Traduc fie o stare afectiva, fie una derizorie. Permite`mi aroganta de a crede ca niciuna nu e justificata in cazul de fata.
Imi datorai niste lamuriri de care nu te`ai tinut. Eu in schimb iti datorez doua lucruri pe care promit sa le onorez. O palma si o afirmatie:"FALS!". Palma pentru ca n`am fost in stare sa plec cand mi`ai oferit sansa si "FALS" pentru ca nu m`ai lasat sa plec cand am ales s`o fac. Pentru ca m`ai impiedicat spunandu`mi ca nu depinde de tine, cand de fapt nu depindea de mine.
Puteam sa`mi asum atunci infrangerea. Acum in schimb sunt furioasa. E un cuvant usor hilar, dar in momentul asta mi se pare de o gravitate exacerbata. Pentru ca eu am jucat pana la ultima carte si acum nu mai am niciun as in maneca pe care sa`l scot. Pentru ca trebuia sa plec si tu trebuia din respect macar sa`mi arati drumul pana acasa, nu sa ma abandonezi in statie cum ai facut`o.
Poate ca a fost o intamplare, dar una pe care ti`ai dorit`o intr`un anumit punct. Mi`am dorit`o si eu si i`am dat atata importanta incat am ramas blocata. Poate tu n`ai dorit`o intru totul, dar particica aia care s`a facut remarcata si care a fost a ta isi justifica solicitarea.
Nu, n`o sa te blamez pentru ca nu pot. Chiar daca sunt furioasa, sunt furioasa inca pe lucrurile care nu s`au intamplat. Pentru ca esti inca Fat`Frumos si oricat incerc sa pup alti broscoi nu se transforma...Pentru ca inca te caut prin asternuturi straine cu persoane de`acum bine cunoscute.
Viata?...Isi urmeaza cursul firesc pana la urma...Urcam, coboram, ne impiedicam, ne ridicam si ridicam pe piedestal oameni care nu numai ca nu`si justifica locul, dar nici macar nu si`l adjudeca...
(Recunosc ca mi`e dor.)

Niciun comentariu: