vineri, 30 ianuarie 2009

Alea iacta est!

E aproape 2. Nu ma impac cu burta si luna plina. Mii de ganduri. Gasesc ciudat faptul ca blogul asta a devenit jurnal. Era de mult timp, intr`un limbaj criptat ce-i drept, doar ca nu i`am cautat intrebuintarea.
Imi pun ordine in ganduri. Imi vine sa scriu de mana, dar mi se pare prea personala, deci usor penibila caligrafia. Aleg runele.
Plec. Inchid usile si rasuflu (mai mult sau mai putin) usurata ca o fac. Fizic sunt in plimbari dintotdeauna, psihic blocata. Plec pentru ca trebuie sa o fac. Nu e vorba de timp...am 20 de ani. Toata viata inainte. Plec pentru ca sunt captiva in prezent. Nu stiu ce`mi rezerva viitorul, poate vreau doar sa ma surprinda, dar in prezentul de fata stiu ce vreau. Si stiu ca n`am.
Pot sa ma lupt cu mine. Am facut`o deja depasind limite pe care le asemuiam altadata unui gard electric. M`as putea lupta si cu timpul. Poate la nesfarsit.
Nu de timp plec...Plec pentru ca in prezentul asta in care stiu ce vreau si n`am si nu te am, am totusi impresia ca ma lupt cu tine. Si plec. Plec linistita, poate resemnata, dar nu dezamagita. Dezamagita as pleca daca ai simti macar 1% o parere de rau. Fiindca in cazul asta ai fi cel mai mare dobitoc!

Niciun comentariu: