In conditiile in care plavanul clasei muncitoare isi incepe programul la 9 si termina la 18.00, ziua ii pare o agonie perpetua. Pentru el cursul se reia la 6 cu snooze inca 10 minute si inca 10 si inca 10...Resemnat, renunta la amanari inutile si ramane doar cu injuraturile din dotare. Cercul se inchide la 23.30 cel tarziu ca....maine o ia de la capat. Somnul devine o investitie valoroasa, un fel de imbold pentru care isi sfarseste noaptea precedenta. "Ma trezesc eu la 6...da sa vezi ce dorm diseara cand ajuuuung....". Tampenii...
In casa si`n minte nimic nu`i la locul lui...de fapt nimic nu mai are un loc al lui. Egoismul isi face simtita prezenta in cel mai flagrant mod. Timpul liber e pentru tine si pentru nimeni altcineva, nu de alta, dar nimeni n-ar putea fi multumit cu partitiile temporale pe care le detii. Inchizi telefoane, respingi apeluri, uiti sa dai reply la sms si totusi te intrebi de ce te consumi in asemenea hal...Pierzi contactul cu realitatea si`ti dezvolti una paralela, in care stilul tau de viata e okey... Existenta ti se rezuma la acelasi pachet zilnic de tigari si aceeasi sticla tendentioasa de Cola, incercand sa te convingi ca mediocritatea e onorabila...reprezinta doar rezultatul temporar al unor sacrificii care au sa`si merite eforul intr`un viitor nu foarte indepartat.
Si pana cand viitorul in cauza are sa`si faca aparitia, tu te complaci in acelasi circuit robotizat. Zorile te iau in continuare prin surprindere. Capitulezi la 11 juma si ii inchizi celui care te suna 20 minute mai tarziu crezand ca`i mesagerul diavolului diminetii...
2 comentarii:
nu multi au curajul sa faca ceea ce vor in viatza...si pt simplu fapt k "asa trebuie" toti se conformeaza
[stop, go, walk here, drive there....al action for survival simply to keep this ant colony ..buzzing along in an efficient polite maner...]
su cu mine cum ramane? adica care timp ramane cu mine sa-mi miste viata spre orele alea?
Trimiteți un comentariu