marți, 23 octombrie 2007

hello there

Testing testing...anybody there?
Incep scriptura la acest blog din plictiseala, din dorinta de a`mi omori timpul care prisoseste in urma unei facultati cu inclinatii umaniste(FCRP- SNSPA), din snobism(ca e cul sa vada lumea cum& pe unde& de ce iti mai duci veacul) dar si din dorinta de a exploata talentul scriitoricesc care ma caracterizeaza(pfoai leu).
Sa incepem cu inceputul....provinciala(a se citi moldoveanca! aflandu`mi sorgintea undeva in Onestiu`mi de care sunt mandra), complexata de un Bucuresti negru si urat care se identifica cu o Satana mancatoare de bani si timp, fac tot posibilul sa ma adaptez la o lume care ma stoarce de nervi si rabdari. De`abia astept sa ma intorc acasa, fie si printre picaturi, in patucul care`mi ofera that worm and fuzzy feeling , langa Tommy, caniche`ul meu alb si pufos dupa care sunt absolut innebunita si dupa care tanjesc de cand am iesit de pe usa apartamentului din Armoniei cat si la caminul cu care ma identific.
Dar draq nu`i niciodata asa de negru pe cata reclama i se face, asa ca nu sunt chiar atat de batuta de soarta...momentan impart un apartament situat in Titan (aka SalajEan!) cu doua tipe, una mai sanatoasa decat alta, ambele mai sanatoase ca mine(g`yeah!). N`am de ce sa ma plang... de batut nu ne batem prea des doar la injuraturi avem ceva limba comuna...
Pleoapele semi`adormite ma obliga sa inchei acest post, dar nu inainte de a multumi curentului alternativ care nu si`a dovedit suprematia asta`seara si s`a indurat de o biata novice si evident ploii care s`a dovedit a fi o incantatoare muza.

Un comentariu:

vaxaly spunea...

intr-un bucuresti obosit de negrul si cenusiul comunist iti faci aparitia. e oarecum o greata in sufuletul tau, o scarba asidua de libertatea si linistea Onestiului, dragul si frumosul loc in care jucam ascunselea de mici, si in care ne balaceam existenta zile in sir. Ah, e anul in care urasti fiecare ratb, schiop, si masina in goana nebuna, fiecare secunda de betie a oamenilor ratati, si chiar molurile cu supremele lor scoruri. E o tampenie, o capitala ratata, dar e doar un an. E un an al urii. Curand o sa iubesti fiecare pixel din strazile aglomerate, o sa iubesti Lipscaniul si amestecul oamenilor de acolo. Poate o sa regasesti micul onest oras natal intr-o librarie sau club plictisit. Dupa timp, injuraturi si dorinte de casa, o sa recapeti tristetea, dar resemnarea acestui freamat neinteles. Bucuresti. O ratare absoluta. O nebunie continuua. Dorinta asidua de iesire din banal. Ah, scrie. Da bine in starile nebune de poezii. Apropo pe 26 octombrie, undeva La Cafenescu, undeva pe langa Regie, Pe Atanase Stoicescu, e o seara de poezii. Placere si cafea buna. Poate si tigari. Poate ti-ai putea misca ideile acolo. Probabil te va corupe imaginea confuza in care o sa te afli, la vederea neintelesilor poeti cu capetele sparte de realitate.

poate....
acum e azi, e o tampenie, dar e absolut.

vali,
da, eu. acelasi vecin.