miercuri, 17 februarie 2010

adagio

La un moment dat s-a umplut paharul si am preferat sa ma sustrag avidului ochi critic ca o jigodie dezertoare. Asta pentru ca nu suportam si alte reprosuri decat cele pe care mi le aduceam singura. Am avut nevoie de timp sa-mi inchid ranile. Mi-am dat seama ca nu sunt atotputernica si ca lucrurile se astern de la sine, intr-un mod mai mult sau mai putin deliberat. Timpul inchide rani si deschide usi. Sunt totusi unele rani pe care le preferi dureroase, doar de dragul de a le sti acolo...
.
.
.
Date: Monday, Octomber 12, 2009, Z wrote:
>>Ti-am citit ultimul post...o mica rautate: cand dedici ceva unui prost, incearca sa vorbesti simplu, folosind cuvintele lui :))) trecand peste moment, foarte subtil si direct la tinta...nice.
>>dar spune-mi te rog, daca te lasa rece situatia, de ce te afecteaza atat de mult? crezi ca exista posibilitatea sa aiba dreptate? nu vreau o dezbatere in jurul intrebarii, cu justificari si argumente pro si contra, vreau primul raspuns care iti vine, pls. te intreb pentru ca mi se pare ca augumentezi importanta evenimentului. nu ma refer ca iti pare rau de X sau ca l-ai pierdut pe Y, ci ma refer la ce au spus/ crezut ei...pt confortul tau psihic...oamenii tind sa loveasca bezmetic in cei pe care ii simt superiori. sexualitatea nu te defineste ca fiind mai presus sau mai prejos...am incredere ca realizezi exact la ce ma refer.
>>nu te mai chinui, fata...te pup tare, tare...
.
.
.
Date: Monday, October 12, 2009, myhac wrote:
>>Sincer? Ma enervez singura cand realizez ca ma judeca intr-un fel sau altul oameni pe care insumi ii consider inferiori. E un cerc vicios, stiu, si ma scoate din sarite faptul ca sunt neputiincioasa si nu detin niciun mijloc sa le schimb parerea.
>>Stiu ca n-ar trebui sa-mi pese de nicio culoare, insa ma cunosti...nu ma pot abtine.
>>Vreau sa se termine cu tambalaul din capul meu o data pentru totdeauna si sincer, n-am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta.
.
.
Date: Tuesday, October 13, 2009, Z wrote:
>>Stiu...infrangerea doare mai tare in fata unui inferior...e o lectie...acum vezi de ce preferam sa nu ies, decat sa *** ** **...oricum, nu ai ce sa faci, decat sa accepti ca e o lupta pierduta...orice miscare suplimentara va fi interpretata, pe buna dreptate, drept frustrare si va duce la umilinta.
>>parerea mea: invata sa fii mult mai selectiva si ai castigat ceva din toata situatia...
.
.
Date: Tuesday, October 13, 2009, myhac wrote:
>>Yes, master, I understand...
>>Pot sa pun discutia asta pe blog?
.
.
*Adagio~~ Date: Wednesday, February 17, 2010, myhac wrote:
>>Ne-am pierdut in detalii. Hai sa ne regasim. "Pare absurd altfel..."

You name it.

.

Update: Ia loc, nu vorbeam cu tine. Tu si toate rebuturile de le pomeneai faceti parte din categoria "non grata". Tu personal esti doar o copie de-a mea si mi-ar parea rau sa te jignesc. Proasta, dar copie. Get a life.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Ars longa, vita brevis

N-am fost niciodata un model. De fiica, de sora, de iubita, de amica, foto, de eleva sau mai-stiu-eu-ce. Satula si avida de haos, imprevizibila dar lenesa, prototipul mediocrului autentic.
Uit mereu ca ranile dureaza, desi traiesti cu impresia ca s-au vindecat. Se activeaza, rar, ce-i drept, latente totusi o viata intreaga. O viata normala de om, o viata de om anormal...
N-o intreba daca a avut orgasm...nu poti sti cu cine a facut dragoste cat timp a tinut ochii inchisi.

Schimband registrul, gasesc in blogosfera urmatorul post:
"Daca...
---incepeam scoala la sapte ani nu la sase;
---faceam alt liceu;
---faceam alta facultate;
---faceam facultatea altfel;
---nu ma angajam asa timpuriu;
---aveam mai mult creier;
---nu fumam;
---ma tineam de sport;
---nu preferam imediatul in dauna viitorului."
Fara cuvinte.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Matrioshka

"Nu caut vorbe pe ales/Nici stiu cum as incepe..."
Eu gresesc, tu gresesti, el/ea greseste. Noi gresim. De cand lumea si pamantul. Cu orgolii si mandrii, cu frustrari si (false) pareri de rau.
Pacat ca ne pierdem in detalii, ca pierdem din vedere situatii si oameni care ne-au facilitat intr-un fel sau altul felul de a fi.
Fel si fel de specimene, de tipologii una mai spectaculoasa ca alta.
Sunt indivizi cu care nu vrei sa ai de-a face pentru ca ti-a mai ramas o doza de respect fata de tine. Din ciclul "prosti, da multi", de aceea preferi sa-ti vezi de drum dupa ce ti-ai dat seama cat (nu) le poate capul.
Insa sunt si oameni pe care ii apropii doar pentru ca existi, fara niciun efort, cu care te intelegi fara doar si poate. Sunt oameni de la care inveti fara sa ai impresia ca incearca sa-si impuna un punct de vedere sau ca vor sa-si dovedeasca superioritatea. Sunt oameni de care te atasezi pentru ca denota respect si cu care nu simti nevoia sa duci lupta pentru masculul alfa.
Daca se intampla sa citesti randurile astea, vei sti ca esti persoana vizata, cum de asemenea vei sti ca mi-e dor de tine, pentru ca si tie la randu-ti ti-e dor. De interminabilele discutii cu tema "ce-i cu cucul ala?", de alimentatia (spirituala:D) saracacioasa, de goana dupa iluzii pe care o impartaseam. Stiu ca mai usor ti-a fost sa te prefaci ca nu te doare capul, cum stiu totodata ca la tine chestia asta are efect invers. Nu te chinui sa gasesti explicatii, pentru ca nu le am nici eu. Desi nu ti-am gafat-o in mod direct, am certitudinea ca te-am dezamagit. E suficient sa nu mai pot sa-ti vad ochii. "Focu` la tine..."

vineri, 25 decembrie 2009

Elucubratii empirice

Cica Terra si Marte se intalnesc la un moment dat si Marte intreaba:
-Te vad cam necajita, ce ai?
-Mi-au crescut niste homo sapiens.
-Nu-ti fa probleme, trec...
Homo sapiens, homo sapiens sapiens... tot un drac. Pana la urma si-n final suntem o apa si-un pamant care ne ghidam dupa aceleasi constante, ba chiar dupa aceleasi variabile.
Eu cred in universuri paralele. Cred de fapt ca suntem un tot unitar doar analizati din perspectiva tuturor acestor universuri, ca suntem reprezentati in fiecare univers prin proiectiile starilor noastre. Asta poate insemna ca si lumea aceasta poate fi doar o stare a eului real insa ceea ce demonteaza aceasta teorie este faptul ca pana acum n-am murit in acest univers. Mai concret, reusim sa evadam din universurile paralele in care ne cufundam printr-o cunoastere luciferica ce ne scapa la un moment dat de sub control doar prin uciderea starii respective, ergo prin uciderea noastra. (vezi expresia "am simtit ca mor").
Doar cand punem punct capitolului respectiv si stergem cu buretele. N-a fost, n-am fost. Brain wash.
Mai mult decat atat, un nene inteligent, al carui nume evident nu-l stiu, emitea teoria vietii ca un act de teatru. "Oare nu suntem eu si tu personaje ale unei povesti? Oare scena pe care-o traim ca pe viata noastra nu exista doar in imaginatia unui scriitor iscusit?" .
Cu rele, cu bune, in imaginatia unui scriitor mai mult sau mai putin iscusit, asta e universul in care traim, pe care-l consideram real. Pana la proba contrarie. Cand vom fi realizat ca n-am fost decat o proiectie. Sau nici macar n-o sa avem timp sa realizam.

duminică, 13 decembrie 2009

if only...

Am chef sa scriu. Ca-n multe alte seri in care ma trezesc cu bloggerul deschis si in care nu stiu sa indrug nimic. Poate ca nu mai am inspiratie, talent sau poate ca viata mea decurge liniar, asa cum nazuiam de la o vreme.
Mi-e bine. Insa nu contest ca mi-e dor. E o liniste pacifista care se lupta mocnit cu linistea ce mi-o dadeau himerele de altadata.

duminică, 1 noiembrie 2009

I think I`ve found my way home...

" Si vine toamna iar
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustam
cu miere-amestecat veninul.
.
Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
Să infloreasca iar în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
"Cantec in doi"-Lucian Blaga

duminică, 18 octombrie 2009

Simbolisme

E toamna. "Toamna ca-n poeziile lui Bacovia", cum are tata prostul obicei sa spuna, subliniind parca faptul ca atmosfera pluvioasa serveste ca fundal preferat gravei tristeti interioare, accentuand totodata haosul si mocirla din dotare. Asta ca, in cazul in care n-ai avut curiozitatea sa-ti plimbi pasii prin aerul taios sau prin baltile abisale, ergo n-ai avut ocazia sa constientizezi furia cerului, sa-ti deschizi larg ochii si sa pui umarul sa indrepti macar ceva pentru tine, daca tot vremurile sunt periclitate.
E toamna deci. Toamna care te tine in casa prin stropii mari, toamna care-ti inchide ochii prin ceata, toamna in toata puterea cuvantului.
De aia mi-e mie drag de ai mei. Ca au intotdeauna un sfat pregatit imbracat intr-un sarcasm fin si nu uita nicio clipa ca "rasul indreapta moravurile".
Ca o reactie pertinenta la evocarea bacoviana a tatei, incep intotdeauna sa recit "Plumb". Un simbol al izolarii, in concordanta perfecta cu anotimpul mohorat, moment al descompunerii elementelor naturii. Naturii umane?

marți, 13 octombrie 2009

"Bate-ma de vrei, dar vino sa ma iei..."

Am facut multe dusuri reci in ultima perioada. Just e ca aveam nevoie si ca ne-am intarit sistemul imunitar, insa a inceput sa se lase frigul si-afara, ergo de acum incolo ne-om indeletnici numai cu bai fierbinti si pline de spuma.
Mi s-a facut pielea ca de gaina cand am citit urmatoarele:
"Cand m-a luat de mana si mi-a spus sa trec linistita pe langa cainii aia, am intrebat-o : “Tie nu ti-e frica de caini, nu-i asa?”. Nu a spus "nu".
A fost una din marile dezamagiri ale copilariei mele. Sa realizez ca si mamei ii este teama de unele lucruri, nu doar lucrurilor le este teama de mama. Imi spuneam ca mama nu e intangibila si-mi dadeam seama ca nu ma poate apara de orice si parca nu-mi venea sa cred. Normal, eu eram doar un copil si ea era mama."(http://balbaialadevineriseara.wordpress.com/)
Si e adevarat. Mama nu te poate apara de orice, desi al dracu de divina e senzatia de caldura pe care ti-o ofera. Dar totusi, bratele ei protectoare nu-s mereu acolo cand vrei sa te cufunzi in ele, sau poate traim doar in utopia senzatiei de "mama", venerand micro-cosmosul in care am crescut. Mama nu-i mereu in masura sa ne apere si nu pentru ca nu si-ar da si viata in sensul asta, ci pentru ca nu stie ce specimen a putut sa genereze spre a-i fi degenerat de factorii externi...

Back to Black

Pentru ca de curand mi s-a imputat ca as fi o adevarata scorpie, am cautat sa inteleg de unde mi se trage asta. Drept e ca nascuta fiind in prima zi a zodiei Sagetator, detin multe din veleitatile zodiei precedente, adica a Scorpionului; descoperirile mi-au oferit un adevarat deliciu. Enjoy!
SCORPION (23 octombrie-22 noiembrie)
Simbol: Scorpionul. Ca si corespondentul sau din lumea animalelor, versiunea umana o sa se autodistruga ca sa isi duca la capat razbunarea. Chiar si sa faca dragoste este o batalie pana la moarte.
Element: Apa. Apa Scorpionului este vesnic tulbure si fara fund. Daca din greseala ai cazut in ea fara protectia unei armuri/costum de azbest o sa mai ramana din tine doar scheletul. Aburii fierbinti pot fi vindecatori, relaxanti si purificatori. De asemeni te pot asfixia si arde.
Calitate: Fix. Scorpionii nu iarta, nu uita si nu dau drumul. Sunt fixati pe secrete. Ceea ce vezi e rareori adevarul.
Guvernatori: Pluto si Marte. Adica minte infierbantata si suspicioasa. Un obsesiv-compulsiv care te insala tot timpul cu privire la orice. Marte iti da iluzia unei pasiuni fierbinti, pentru ca apoi Pluto-Distrugatorul sa iti dea un sut unde te doare mai tare de n-o sa te mai ridici de pe jos. Asa, doar de distractie.
Activitate preferata: Planuirea urmatoarei miscari.
Carte preferata: „Ghidul milei pentru klingonieni”.
Model in viata: Razbunatorul mascat.
Idol romantic: don Corleone.
Slujba ideala: Judecator, juriu si calau.
Prima intalnire ideala: Isi fixeaza privirea cu un strain frumos, dupa care urmeaza 10 sau 12 ore non stop de sex pasional si fara frontiere. Nu se spun nume sau cuvinte. Strainul nu e revazut vreodata. Scorpionul are inca o dragoste pierduta de jelit.
Fraza cheie: „Lasa ca vezi tu!”
Fraza de agatat: „Buna!”
Zona erogena: Organele sexuale. E in calduri permanent si intens. Nu exista vindecare. Cauta mereu tratament.
Stil romantic: Misterios si sarcastic.

CARACTERISTICI
- Niste ciudati obsedati de control pe toate planurile, foarte rezistenti, care isi satisfac orgoliul umilindu-i pe ceilalti.
- Marte le da un caracter extrem de suspicios si exploziv. Pluto le da instinctul de supravietuire. Nimic nu poate rani un Scorpion decat el insusi.
- Stilul lor justitiar seamana cu al Inchizitiei. Daca mori, esti nevinovat. Daca traiesti, esti vinovat. - Extremist, nu rational. Vede viata in alb si negru. Nu face nici un fel de compromisuri.
- Sindromul „tot sau nimic” ii face sa nu aiba relatii decat cu persoane care le pot controla in mod absolut.
- Cearta-te si o sa suferi o infrangere verbala atat de dureroasa incat o sa incepi sa iti doresti sa iti fi dat o mama de bataie. Daca cumva ii convingi ca ai dreptate, o sa faca ulcer incercand sa se razbune.
- E mai probabil sa iti distruga demnitatea si sentimentele decat sa stea si sa discute. Grozav, domnule Intensitate!
- E egoist. Dupa mintea lui, poate sa fie cat de infidel vrea, dar daca cumva tu dai vreun semn ca ai vrea sa faci la fel, o sa iti dea verde atat de repede ca o sa iti vajaie capul. Si toate astea o sa fie executate fara nici cea mai mica umbra de sentiment.
- Ratiunile lui de a trai sunt puterea si controlul. Ar controla si destinul daca ar putea (unii dintre ei chiar incearca). De obicei e bun la adus bani in casa exact din motivele sus-mentionate si are succes in afaceri. Dar nu banii il intereseaza pe el, ci puterea.
- Isi schimba extrem de rapid emotiile. E gelos, posesiv si sarcastic. Nu ai nici o sansa sa ajungi la vreun compromis, asa ca ori il iei exact asa cum e, ori o iei la goana.
- Fa-l gelos intentionat si ar fi bine sa ai o lopata la indemana. Ca sa te aperi sau ca sa iti sapi singur groapa. Ia in calcul chestia asta cand vrei sa ai o aventura sau, mai rau, sa iti legalizezi relatia.
- Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa nu reactionezi la tacticile lui de manipulare sentimentala. Asta e felul lui de a te controla. De exemplu, daca iti zice ca iese in oras fara tine, ureaza-i „distractie placuta” si zambeste ca si cum ai sti ceva ce ii scapa. O sa o ia razna si o sa petreaca toata seara ascuns in boschetii din fata blocului, asteptand sa te prinda in flagrant.
- Comunica prin amenintari, placa favorita fiind ca te paraseste. Minte de ingheata apele.
- Isi petrece jumatate de viata cautand razbunare pentru lucruri care i s-au intamplat sau nu. Cealalta jumatate si-o petrece intrand in tot felul de belele.
- E imposibil de secretos. Ii e teama ca, daca isi deschide sufletul in fata ta si o sa afli lucruri importante si secrete de-ale lui o sa ai cu ce sa il santajezi (el e in stare de asta). Poate sa vorbeasca prostioare ore in sir, dar o sa evite sa iti raspunda la intrebari directe.
- Daca s-ar putea, ar trai pe o insula pustie sau intr-o fortareata.
- Daca il prinzi ca te insala, asteapta-te la o scena melodramatica, stil telenovela. Inclusiv cu tarat in genunchi si lacrimi de crocodil. Nu fi fraier, e doar pentru ca ii place sa se dea in spectacol. O sa faca orice in momentul ala ca sa il ierti, in afara de sa se schimbe.
- Sa intri in tumultul asta emotional este o experienta similara unei calatorii in Triunghiul Bermudelor. S-ar putea sa nu supravietuiesti!

EA
In nici un caz nu e superficiala. E o femeie increzatoare si rafinata. Stilul ei este de un sic clasic. Este prietenoasa, dar oarecum rezervata. Cauta un partener puternic, curajos si ambitios. E empatica, poate sa iti detecteze toate starile si sa isi dea seama ce le-a provocat… DAR:
- Are un stil de a-si exprima parerile care iti strivesc personalitatea si iti distrug mandria. Nu se teme de nimic, pune sub semnul intrebarii orice si ar merge pana in panzele albe pentru cei care ii sunt mai dragi. E o femeie care i-ar citi Biblia dracului si ala ar asculta-o!
- Casa ei e sanctuarul ei personal, chiar daca este iadul tau, la fel de personal.
- Nu o trada, nu o ameninta si nu ii pune in pericol siguranta in nici un fel. Si, in numele a tot ceea ce iubesti, nu o umili niciodata in public.
- Desi nu o sa puna mana pe pusca, o sa pui tu mana pe sticla de tarie. Deseori si in cantitati cat mai mari.
- Se plange, sufera de depresie cronica si uneori se uita in gol ore in sir de iti vine sa juri ca are probleme mentale.
- E manipulatoare si santajista. Nu o sa ezite sa si-o traga ca sa ajunga in varful piramidei, daca asta e singura optiune valabila.
- Traieste pentru scandal.
- Isi doreste un barbat care sa ii fie egal. Din nefericire, foarte rar crede despre vreunul ca ii este egal. Asa ca mai degraba o sa il foloseasca pe post de carpa de sters pe jos.
Cum il depistezi: Cand un specimen din zodia Scorpionului se uita la tine, o sa simti o nevoie ciudata sa dai jos hainele de pe tine.
Unde il gasesti: Mergi pe urma dezastrelor emotionale care duc la usa lui. Sau mai bine lasa-l pe el sa te gaseasca. In felul asta nu o sa fii cea care a initiat relatia care ti-a distrus viata.
Cum il intrigi: Fii vesel, fericit si plin de viata. Nu o sa reziste tentatiei de a te ademeni in fundul iadului. Odata ajuns acolo, pur si simplu fii orice vrea el sa fii. Orice tentativa de a iti pastra vreo farama de personalitate proprie nu o sa iti cauzeze decat chinuri care nu sunt necesare.
Prima intalnire: O sa te vrajeasca pana i te vei supune. Sau o sa se insinueze in viata ta si in sentimentele tale fara sa iti dai seama – la fel ca bolile incurabile, de exemplu cancerul. Dupa prima intalnire, el o sa stie tot ce e de stiut despre tine si tu o sa stii mai nimic despre el. Cam asa o sa fie si in restul relatiei.
Cand o faci: Pentru ca Scorpionul are atatea planuri secrete, nu o sa stii niciodata cand e momentul bun. Asa ca mai bine fa-o cand vrea el, de obicei asta se va intampla imediat dupa ce sunt facute prezentarile. Cand ti-o tragi cu el, fa-o ca un star porno, dar incearca cumva sa lasi impresia ca e prima data pentru tine.
Cand sa pui intrebarea: Daca printr-o absurditate simti nevoia sa faci asta, suna la cel mai apropiat spital de nebuni.
Daca iti da papucii: In cazul in care iti da prin cap sa vrei sa te razbuni, o sa reusesti doar sa il amuzi, caci pentru el incercarile tale sunt in cel mai bun caz de un amatorism induiosator. In orice caz, sa alergi dupa el si sa faci pe carpa de sters pe jos nu o sa il incurajeze decat sa se intoarca si sa isi stearga pantofii pe tine. Nu iti consuma energia, o sa ai nevoie de ea pentru urmatorii ani de psihoterapie.
Daca ii dai papucii: O sa ii treaca. Insa, daca are impresia ca l-ai fraierit vreun pic, ar fi foarte indicat sa ai grija cel putin urmatorii 10 sau 20 de ani.
Cum supravietuiesti cu ei?
- Scorpionii au nevoie de dragoste neconditionata.
- Rabdarea te ajuta sa le castigi increderea.
- Ii calmezi daca ii asculti fara sa ii judeci.
- Complimentele te ajuta sa obtii ce vrei de la ei.
- Iau foc daca le imiti actiunile sau ii ignori.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Mea culpa

Motto: "Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi si noua toate/ Ce e rau si ce e bine/ Tu te-ntreaba si socoate"


Exista momente in viata fiecaruia cand contestam teoria divina si o imbratisam pe cea a lui Darwin. Subscriu.
Astfel, la un moment dat, descoperim ca n-avem nimic sfant in noi, ca ne exoneram de orto-doctrine si ne complacem in faptul ca ne tragem din primate, din animale care actioneaza fara a gandi si reactioneaza doar cand le este invadat teritoriul, atat la propriu cat si la figurat. Care prefera sa stea singure in pesteri, grote, pe care le parasesc strict pentru mancare si sex.
Hai sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa admitem ca sunt lucruri pe care nu le premeditezi, insa o data ce au prins o conotatie negativa te depasesc si capitulezi.
Eu recunosc faptul ca nu sunt in masura sa dau sfaturi si ca-mi asum responsabilitati pe care nu le pot duce, dar sunt oricand dispusa sa lamuresc de ce am intrat in hora sau de ce aleg sa dezertez. De aici si pretentia reciprocitatii.
Imi amintesc, copila fiind ca jucam table cu tata si eu mereu ma hlizeam ca nimeream duble. Exasperat, mi-a trantit-o la un moment dat: "Zarurile sunt curve. Azi de partea ta, maine s-au dus. E doar o chestiune de noroc". La fel ca oamenii.
Nu stiu cat e o chestie apriorica sau cat o deprindem pe parcurs. Personal, n-am fost dintotdeauna asa. M-am ars cu ciorba si-am invatat sa suflu si-n iaurt. Mai bine sa previi decat sa tratezi. Prins in offside, intri rapid in ofensiva ca mijloc defensiv. Apropiatii-mi cunosc jocul. Amatorii sunt dezarmati.
Am mizat mereu pe faptul ca pot sa ma exonerez de orice persoana din viata mea. Asa e! Am dovedit-o si confirmat-o de atatea ori. Important e sa inveti de la fiecare cate ceva, sa ai arsenalul pregatit pentru orice eventualitate. Oricum, drumul vietii e numai unul si pe tot parcursul o singura constanta:tu!
Am mai spus-o si ma repet, lumea n-a inceput si nu se termina la mine sau la tine, insa efemerul merita exploatat la maxim.
Eu? Inca multa ura de razbunat. Tu? Victima colaterala. Am pierdut doar trenul acesta impreuna. Ne-om intalni si-n alte gari.

joi, 1 octombrie 2009

Ruleta Ruseasca

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt o natie dubioasa. Mi s-a spus ca n-am fost pupata suficient in somn. Asta e cu doua taisuri: am fost pupata constient, cat sa mi se urce la cap, sau n-am fost pupata nici macar pe ascuns. Irelevant.
Cert e ca-mi permit sa aleg. De multe ori nu fac cele mai bune alegeri, de cele mai multe ori las timpul sa aleaga pentru mine, cateodata ma las dusa de val, asimiland alegerile altora, dar niciodata nu accept sa mi se impuna lucruri. Nu-mi place sa fiu pusa in fata faptului implinit, dar faptul ca nu dau importanta unor amanunte duce uneori si la asta. Atunci imi amintesc ca-mi permit sa aleg si vin tare din urma. Aleg pentru mine. Nu pretind si n-am pretins niciodata sa-mi impun parerile in fata altora sau sa iau decizii in numele lor, o fac pentru mine. Pentru linistea mea, catalogata ca egoism pur. E singura chestie pe care n-o sacrific in mod constient. Paradoxal, dar scot tot arsenalul din dotare pentru a combate haosul in toate formele lui. Nu-mi iese mereu, dat nu-mi permit sa-l las sa castige si mai mult teren.
Am primit poate multi lauri la viata mea, sau poate insuficienti si simt nevoia sa-i compensez cu nazuri care posibil sa nu mi se cuvina. Sunt o persoana maleabila pana-n limita rationalului. Dupa care devin radicala, transanta. Atunci se pun in balanta toate si n-am voie sa ies pe minus.
Poate nu am nimic sfant in mine. Nu stiu. Posibil sa nu fi avut niciodata. Nu contest. Asta sunt si cu asta defilez.

duminică, 30 august 2009

"Minte-ma, in gura ma-tii..."

Multe ganduri si o dorinta nebuna de a le exterioriza, insa privata de ocazia de a le verbaliza. Analizand lucrurile nu mai mult de cinci minute, prefer sa cred ca viata de acum nu-i altceva decat o nascocire a imaginatiei mele.
De la un moment dat, am ales sa nu-mi mai aman viata pe mai tarziu, insa nici sa traiesc in avans nu mi-am permis. Scurt si la obiect, m-am complacut in prezentul perpetuu care ne tine inlantuiti. Poate pentru ca nu sunt pregatita sa fiu luata in serios.
Cum de altfel nu stiu sa accept sa nu pot controla lucrurile care ma influenteaza direct. Prefer un raspuns virulent si explicatie macar verosimila daca nu veridica. Nu caut sa combat alegerile facute de altii, caut sa combat lasitatea de a nu si le asuma. Lasitate care mi-o asum eu in schimb ca pe-o lovitura in orgoliu. De aici si regretul, cel mai urat sentiment. Posibil sa nu fi fost suficient de interesanta, inteligenta sau incredibil de minunata. Cei trei "i" ai frustrarilor mele.
In ultima instanta, n-am pretins decat respect.

luni, 24 august 2009

memento mori

"Mergi inainte acum. Viitorul n-a fost promis nimanui." Ia-ti bocceluta si pleaca. Sa ne complacem in faptul ca anumite situatii se estompeaza de la sine si daca nu, sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. N-ai fost, n-am fost. Sau poate da, insa ne-am pierdut pe drum.
Ne-am pierdut in viata luata prea in serios, ne-am pierdut in cotidianul anost, ne-am pierdut in zambetele impartasite sagalnic. Cert e ca ne-am pierdut.
Poate nici nu ne gasisem pe de-a-ntregul sau poate niciunul n-a pus umarul sa o faca. De partea baricadei mele, niste neuroni scurtcircuitati anapoda. De partea cealalta, tabu.
Preferi sa te ascunzi dupa niste stereotipii ieftine si vechi. Alegerea ta. Nu incerca sa pari invizibil, s-au inventat pluginuri capabile sa releveze asta.
N-am vrut neaparat sa tulbur rutina in care te scaldai. Imi fac mea culpa daca am reusit. Nici macar nu stiu ce-am vrut; cert e ca mi-am dat silinta. Eu sunt cea care datoreaza scuze.

marți, 7 iulie 2009

Auzi, duduie...

Prototip mic si indesat,
Asta e postarea prin care toti curiosii care intrebau "cand mai scrii pe blog?" iti multumesc, totodata fiind si postarea in care dovedesc ca sunt mai talamba ca tine de ma cobor la nivelu`ti.
Uite ce:
Esti atat de redusa mintal incat nu s`a inventat termen care sa te defineasca.
Vezi tu... moldovenii si negrii au un punct comun: au voie sa`si adreseze apelative doar daca fac parte din aceeasi breasla, astfel incat eu o sa`mi permit luxul de a`ti adresa urmatoarele: esti omul care da sens expresiei "moldoveanca proasta", cand ai putea la fel de bine sa`ti cureti tarana din buletin si sa`ti vezi de lungul nasului. Esti genul de om care nu`si poate asuma carentele si ia totul ca binemeritat. Duduie, pune mana si munceste pentru ceva si abia ulterior asuma`ti`l ca fiind al tau.
Inteleg ca oamenii sunt prin definitie egoisti, dar arunca un ochi din cand in cand in realitatea asta avida de holera si observa ca desi ne nastem liberi, suntem pretutindeni inlantuiti. Libertatea si drepturile tale inceteaza in momentul in care atenteaza la libertatea si drepturile celuilalt. Cu atat mai mult cu cat ti`ai dat consintamantul ca liberu`ti arbitru sa devina obligatie.
Pe sistemul "cinsteste pe tatal tau si pe mama ta....", propun s`o tii pe maica`ta aproape. Nu ma mir ca ai iesit in halul asta in conditiile in care nici ea nu stie ce inseamna respect. Da, poate si eu am sarit calul, dar nu permit ca o cucoana imbuibata de povestile unei fiice senile sa ma catalogheze pe mine dupa bunu`i plac. Da, ma asteptam sa purtam o discutie de la egal la egal, poate de la mama la fiica, dar sa nu intoarca in favoarea ei diferenta de varsta si s`o foloseasca ca o unealta de subminare impotriva`mi. Mama idiotilor s`a puiat o data la voi pe scara. Eu dispun de masurile contraceptive sa impiedic acum acest lucru. Pot si o voi face pentru ca nu sunt obligata sa va aud ineptiile.
Precizez cu aceasta ocazie ca nu ma ating cu nimic manifestarile de frustrare crasa sau apelativele care tradeaza un orgoliu exacerbat, dar ranit.
Nesimtita sau nu, imi cunosc fortele. Stiu sa ma achit de datorii, indiferent de natura acestora. Indiferent ca`i vorba de o datorie morala sau una materiala, ma achit de toate. Poate ma considerati aroganta ca`mi permit sa jonglez cuvinte capabile sa umileasca o diferenta de varsta si IQ de 20+, dar vedeti voi, totul se incadreaza in niste limite. Le am si eu.
Si totusi:
O sa`mi pastrez si eu aproapele aproape. Sunt chiar vedeta la mine acasa. Astfel incat multumesc mamei ca mi`a dat un cap si m`a invatat sa`l folosesc, multumesc tatei pentru ca mi`a trasat limitele penibilului si ale satirei si multumesc fratelui pentru bataia aplicata in frageda pruncie, predecesoare a spiritului bataios de azi. A da, si multumesc cainilor care mi`au animat copilaria, pentru ca acum stiu sa musc din oameni la nevoie.

duminică, 21 iunie 2009

rime

"Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu
Poate ca cel cuminte-s Eu
Desi de cate ori le-o spun
Eu pentru Ei...sunt tot nebun.
.
Ei ma urasc ca nu-s ca Ei
Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine
Ei beau si mint fara rusine
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun...ca nu-s ca Ei.
.
.
Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei
Am sa ma duc
De voia mea la balamuc
Si fiindca nu-mi va parea rau
Cumintele voi fi tot Eu!..."
("Cantecul Nebunului"-Minulescu)

sâmbătă, 2 mai 2009

Superfluu

Nu sunt o romantica, insa amorul de sine nu s-a dezmintit niciodata. N`am planuri de viitor, dar daca mi s`ar adresa intrebarea "ce`o sa te faci peste cativa ani?", as raspunde raspicat ca vreau sa devin unul din cei mai iubiti dintre pamanteni. Nu, nu sunt un om neaparat fericit, insa pastrez un zambet pentru intelesurile ascunse ale lumii, poate pentru a diminua forta de soc a acestora sau poate pentru a potenta cunoasterea luciferica.
Se spune ca "somnul ratiunii naste monstri". Acelasi efect il are si o luciditate prea mare.
Suntem lasi. Dar daca am fi fost viteji, infrangerea ar fi intotdeauna mai dureroasa decat lasitatea.
Ramanem astfel surprinsi cand-convinsi ca am indepartat rational din gandire raul- o simpla apropiere, chiar si intr`un mod in care nu ne indreptateste iluziile, ne face sa uitam tot, sa sugeram ca oricand se poate intoarce. Desi insondabili, ramanem capsomani, iar realitatea vehementa: nu putem inlocui comunicarea cu sugestia.
"Cu ce drept imi arunci in fata adevarurile mele? Tot ce sustii este adevarat, recunosc, dar nu ti`am permis sa fii sincer cu mine...!"
Salvarea celor invinsi? Nicio speranta!

miercuri, 22 aprilie 2009

So Fresh and So Clean

Things I did lately:
*m`am ingrasat(yupeee...! exact de asta aveam nevoie);
*m`am lamentat(asta e oricum o chestie apriorica);
*m`am bucurat de liberele corporatiste(mai mult medicale, dar sshhhht);
.
.
Vroiam sa plece. L`am strans atat de tare in brate si il simteam al meu, dar dupa toata distractia mi`am dat seama ca n`are ce cauta in patu`mi mai mult decat ceea ce poate/a venit sa ofere. Adevarat e ca nu`i contesta nimeni aptitudinile de mare macho insa se prea poate ca odata subjugata de un individ sa fi pierdut increderea in specie.
Eu m`am obisnuit asa, sa ma descurc cu strictul necesar, fara prea multe elemente care sa`mi perturbeze spatiul personal. M`am obisnuit sa refuz si sa aleg pentru mine, m`am obisnuit sa`mi fac damblalele astfel incat sa nu ma mai simt dezamagita de frustrari, sa nu port discutii de complaisir si sa nu dau explicatii. Am invatat sa rationalizez lucrurile. Asta nu inseamna ca`mi sparg capul reflectand in singuratate, ci doar sunt mai atenta la ce se intampla in jurul meu.
"Sunt tanar doamna, tanar...!", spunea Dinescu. Tanar si liber in simtiri si gandire. Si chiar daca plang uneori in spasme, pana la urma e justificat, fiindca sufletul nostru mananca timpul fara sa observam lucrul asta. Fara sa stim, cucerim in noi insine un teritoriu inatacabil in care ne retragem apoi clipe in sir, cand, dupa ce am fost inlantuiti , cautam in cele din urma libertatea pierduta. Ergo, in materie de cuceriri, nu exista progrese, ci schimbarea metodelor.

marți, 14 aprilie 2009

La LOC Comanda!

Imi permiti, te rog, sa te filosofez odata? Am atatea lucruri sa iti spun... doar pentru ca mi`as dori ca stii tot ce am sa`ti impartasesc. Sa stiu ca gandurile mele au razbit intunericul mintii. Sa stiu ca intelegi ce inseamna pentru mine "ochii care nu se vad se uita" si ca totusi "e suficienta o intalnire cu neajunsul tau sa reintri in infrangerea ta".
Mi`ar placea sa`ti vorbesc despre Cutia Pandorei sau despre Calcaiul lui Ahile, despre mitul lui Sisif si furcile caudine. Despre Bachus si despre Venus, despre fiinta si nefiinta, despre agonie si despre extaz, despre cum a murit Dumnezeu, despre "comedia umana". Despre cunoasterea paradiziaca si cea luciferica, despre drumurile care incep de la Adam si duc la Roma. Toate incep de la Adam si toate duc la Roma...
****
*Eu? Iti explic explicit. Tu? Negresit ma`ntelegi gresit...

Abracadabra

Oare mai stiu sa scriu sau am ajuns s`o fac de dragul de a o face? Pana la urma asa se intampla cu toate lucrurile. Le faci din placere, apoi din obisnuinta si ulterior se transforma in obligatie. Ma rog, pe poteca vietii totul e cu dus si`ntors. Pana la urma, suntem conceputi din placere, dar totusi ne nastem prin durere. Legea compensatiei.
Ma pufneste rasul cand imi amintesc cu ce idealuri am venit in Bucuresti. Plansul cand imi dau seama ca m`am lasat prinsa in jocul asta incoerent.
Filosofam cu un prieten despre tipologiile umane. Imi dau seama ca nu ma impacteaza in niciun fel existenta altor pleturi sociale. Sunt constienta de existenta lor, dar intr`un fel sau altul (aleg sa) ma inconjor de oameni din aceeasi categorie. Imi place sa raman in acelasi registru. Bag seama c`am devenit un om rutinat de ceva vreme. Am aceleasi ganduri, angoase, porniri. Nu schimb nimic la mine. Decat hainele. Pastrand acelasi stil, desigur.
Si nu, nu`mi plac grupurile mari, pentru ca din complezenta trebuie sa socializez cu toti, realizez ca nu se merita efortul si`mi stric toata dispozitia. Ma rog, poate suntem prea neatenti sau prea ocupati cu noi insine ca sa ne preocupe si altii. E oarecum dezolant sa vezi cum o persoana cu o frumusete misterioasa are un cap complet lipsit de mister....
Cred ca a inceput sa`mi placa prea mult sa locuiesc singura.

marți, 31 martie 2009

Cure or Part of The Disease?

Am suferit o perioada de sindromul "Alba ca Zapada", cand imi doream parul "lung si negru ca abanosul", am suferit apoi de sindromul "Ileana Cosanzeana", cand mi`l doream pe Fat-Frumos (acel!), iar acum sufar de sindromul "Toma Necredinciosul".
Pentru ca n`am avut rabdare cu sindromul "Alba ca Zapada", ma las pe mainile oricarui frizer cu aere de hair stilist care are cate o viziune inovatoare asupra parului meu; mai mult decat atat, m`am transformat in propriu`mi hair stilist si "afacerea" e in curs de dezvoltare si la alte case. Pentru ca n`am avut sorti de izbanda in operatiunea "Fat-Frumos" acum am e/(in)voluat la stadiul de "Toma Necredinciosul".
Punem bariere, suflam si`n iaurt. Poate pentru a ne pastra o marja de siguranta, pentru a ne simti liberi. Libertate care ne face superficiali, care devine sufocanta si care ne aduce in punctul in care ne dorim un "axis mundi" (acel!).
Avem multe de demonstrat. N`avem ocazii. Incercam sa le creem, dar ne taiem singuri craca de sub picioare. Trecem dintr`o stare falsa in alta, pentru ca la sfarsitul zilei sa simtim ca toate idealurile raman inca in stare latenta, singurul lucru real fiind perpetuul razboi cu noi insine.
Pana la urma, orice dezamagire se reduce la una: aceea de a evada din propria tristete. Si pentru ca eu nu stiu cum sa dezertez, psihicul mi`a luat`o inainte. S`a exteriorizat si s`a concretizat intr`o alergie fizica de toata frumustea. Asta se vindeca usor, cu alifii si medicatie. Cum ramane cu traumele afective?
Povestea eruptiilor mele triste a ajuns la final. Ma refer la cele fizice.