memento mori

"Mergi inainte acum. Viitorul n-a fost promis nimanui." Ia-ti bocceluta si pleaca. Sa ne complacem in faptul ca anumite situatii se estompeaza de la sine si daca nu, sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. N-ai fost, n-am fost. Sau poate da, insa ne-am pierdut pe drum.

Ne-am pierdut in viata luata prea in serios, ne-am pierdut in cotidianul anost, ne-am pierdut in zambetele impartasite sagalnic. Cert e ca ne-am pierdut.

Poate nici nu ne gasisem pe de-a-ntregul sau poate niciunul n-a pus umarul sa o faca. De partea baricadei mele, niste neuroni scurtcircuitati anapoda. De partea cealalta, tabu.

Preferi sa te ascunzi dupa niste stereotipii ieftine si vechi. Alegerea ta. Nu incerca sa pari invizibil, s-au inventat pluginuri capabile sa releveze asta.

N-am vrut neaparat sa tulbur rutina in care te scaldai. Imi fac mea culpa daca am reusit. Nici macar nu stiu ce-am vrut; cert e ca mi-am dat silinta. Eu sunt cea care datoreaza scuze.

Cure or Part of The Disease?

Am suferit o perioada de sindromul "Alba ca Zapada", cand imi doream parul "lung si negru ca abanosul", am suferit apoi de sindromul "Ileana Cosanzeana", cand mi`l doream pe Fat-Frumos (acel!), iar acum sufar de sindromul "Toma Necredinciosul".

Pentru ca n`am avut rabdare cu sindromul "Alba ca Zapada", ma las pe mainile oricarui frizer cu aere de hair stilist care are cate o viziune inovatoare asupra parului meu; mai mult decat atat, m`am transformat in propriu`mi hair stilist si "afacerea" e in curs de dezvoltare si la alte case. Pentru ca n`am avut sorti de izbanda in operatiunea "Fat-Frumos" acum am e/(in)voluat la stadiul de "Toma Necredinciosul".
Punem bariere, suflam si`n iaurt. Poate pentru a ne pastra o marja de siguranta, pentru a ne simti liberi. Libertate care ne face superficiali, care devine sufocanta si care ne aduce in punctul in care ne dorim un "axis mundi" (acel!).
Avem multe de demonstrat. N`avem ocazii. Incercam sa le creem, dar ne taiem singuri craca de sub picioare. Trecem dintr`o stare falsa in alta, pentru ca la sfarsitul zilei sa simtim ca toate idealurile raman inca in stare latenta, singurul lucru real fiind perpetuul razboi cu noi insine.
Pana la urma, orice dezamagire se reduce la una: aceea de a evada din propria tristete. Si pentru ca eu nu stiu cum sa dezertez, psihicul mi`a luat`o inainte. S`a exteriorizat si s`a concretizat intr`o alergie fizica de toata frumustea. Asta se vindeca usor, cu alifii si medicatie. Cum ramane cu traumele afective?
Povestea eruptiilor mele triste a ajuns la final. Ma refer la cele fizice.

Alea iacta est!

E aproape 2. Nu ma impac cu burta si luna plina. Mii de ganduri. Gasesc ciudat faptul ca blogul asta a devenit jurnal. Era de mult timp, intr`un limbaj criptat ce-i drept, doar ca nu i`am cautat intrebuintarea.

Imi pun ordine in ganduri. Imi vine sa scriu de mana, dar mi se pare prea personala, deci usor penibila caligrafia. Aleg runele.

Plec. Inchid usile si rasuflu (mai mult sau mai putin) usurata ca o fac. Fizic sunt in plimbari dintotdeauna, psihic blocata. Plec pentru ca trebuie sa o fac. Nu e vorba de timp...am 20 de ani. Toata viata inainte. Plec pentru ca sunt captiva in prezent. Nu stiu ce`mi rezerva viitorul, poate vreau doar sa ma surprinda, dar in prezentul de fata stiu ce vreau. Si stiu ca n`am.

Pot sa ma lupt cu mine. Am facut`o deja depasind limite pe care le asemuiam altadata unui gard electric. M`as putea lupta si cu timpul. Poate la nesfarsit.

Nu de timp plec...Plec pentru ca in prezentul asta in care stiu ce vreau si n`am si nu te am, am totusi impresia ca ma lupt cu tine. Si plec. Plec linistita, poate resemnata, dar nu dezamagita. Dezamagita as pleca daca ai simti macar 1% o parere de rau. Fiindca in cazul asta ai fi cel mai mare dobitoc!

(in)certitudini

"Nu pot sa dansez cu tine...", ti`am zis la inceputul povestii..."sunt obisnuita sa conduc". Ma incurcam in ritmul tau si nici nu mi`am dat silinta sa`l pricep. Tu...ai considerat c`o sa`l invat din mers si`o sa ajungem la unison la un moment dat. Ai omis poate ca nivelul de toleranta scade incet dar sigur...N`ai mai avut rabdare sa`mi predai, iar eu...m`am complacut in autosuficienta considerandu`ma cel mai bun pedagog.
N`am ajuns niciodata nicaieri, am fost stangaci in permanenta, tu ca un maestru detasat, atoatestiutor, iar eu ca un besmetic autodidact, amandoi capituland la mijlocul drumului. Acum....am capitulat complet, fiecare cu o viziune distincta asupra timpului: pentru tine e un fel de Merlin, care o sa clarifice tot un intr`un moment viitor. Pentru mine fiecare viitor moment e tot mai clar...
Am incercat pe parcursul povestii sa fiu la randu`mi profesor, sa`ti explic stilu`mi de dans...N`ai vrut sa intelegi ca ofer si pretind in egala masura. N`ai inteles ca ma retrag daca rezultatul raneste asteptarile mele...
Vremea oricum a trecut irevocabil peste tot. Ne`am schimbat, dar inca n`am ajuns la maturitatea unisonica. Ce`i drept, nu ne mai impleticim unul in pasii celuilalt...poate pentru ca suntem prea orgoliosi s`o facem. Poate pentru ca sunt eu prea egoista. Sau mediocra. Sau femeie, prin definitie mediocra, singurul meu merit fiind acela de a`mi constieniza sorgintea...

In memoriam

Imi amintesc cu mult mult drag anii de liceu...petreceri, prietenii for a lifetime, cafeaua din Bogdanis, cartile de la Trei Culori si inviorarea oferita de garda care ne fugarea aproape zilnic de la fumoar. Imi amintesc de altfel si patosul cu care il situam printre zei in fiecare dimineata pe cel care a facut orarul ridicandu`ma din pat incet dar sigur animata de un gand de Doamne`ajuta pentru toata familia lui...Orele in sine reprezentau o adevarata provocare intelectuala. Era greu sa tii pasul cu tot amarul informational debitat de profesorii ce se speteau sa capteze atentia "nazdravanilor" care isi gaseau alte indeletniciri in timpul orelor de curs. Neavand cum sa ma identific cu exceptia care confirma regula si nici cu elevul dornic sa`si autodepaseasca bagajul de cunostinte, imi gaseam atributiuni care sa indulceasca pelinul stresului scoleresc. Astfel ca in locul ideilor fundamentale dintr`o ora de curs mi`au ramas intiparite in minte o serie de vorbe de duh didactice, dupa cum urmeaza:

"Nu`i de ras, domnule, e de dat pe jos cu capu de pereti"

"Ma obligati sa fiu exigent de sever"

"Te suflu de te strivesc ca pe`un paduche"

"Esti plopist si habarnist"

"A dat benga`n tine"

"Sa nu te manance limba, ca eu am alergie la limba ta"

"p implica q inseamna ca din p se mulge q"

"Electronii n`au picioare si nici motocicleta"

"Ti se misca mainile ca ochii mortului"

"Amandoi este si una si alta"

"O sa le subliniezi cu litere mici"

"Rezolvarea gresita este pleonasm"

"De maine intram in fizica cu amandoua picioarele"

"Eu nu`s rau, chiar daca ma mai dumnezaieste cate unul"

"Ecuatia e cam stufoasa si ca sa o vedem mai bine o dezbracam"

"Pa si pusi. Mai mult pusi decat pa"

"Esti cam viermanos. Ai limbrici sau care`i problema?"

"Esti omu negru in ceru gurii"

"Rama este un vierme serios si folositor"

"Mustele mureau prin deces"

"Elevul de servici, da`mi creta sau sar pe geam!"

"Va pleznesc de va aduc la acelasi numitor"

"N`am venit aici sa ma gagicaresc cu dumneavoastra"

"De ce`ti ceri asa des voie la baie? Ce? Cand esti pe strada`ti scoti jucarica si gata?"

"Unde`s electronii aia? Ati facut ciorba cu ei?"

"Solutia este imposibila deoarece nu se poate"

"Nici nu stii ce`au unele`n fata: sani sau 2 poponete?"

"Ma scuzati ca vorbesc singur"

"Vezi ca poate arunc cu mine in tine"

"Unii pleaca ca turisti in Spania si ajung culturisti la cules de capsuni"

"Marimea fizica e mar sau savarina?"

"...Deci copiii aia deci n`au parinti, deci n`au familie, deci is orfani, deci n`au parinti, nu?"

"Nu te duci la teatru ca la fotbal, cu buzunarele pline de samanta de bostan"

"Sa va fie clar la ce folosim ecuaatia asta, ca doar n`o s`o folosim la prajituri"

"Oamenii sunt un mister: cum dintr`o celula se face ditamai animalul?"

"Voi planeta, eu cometa. N`as vrea sa ne ciocnim pe traiectorie"

"Va conjugati cu conjugatii aia de cate 7 ori, ca viermii"

"Ai o privire de sos de salata verde"

"Ce dracu faceti voi acolo? Schimb de cosuri sau ce?"

"Mie`mi place sa traiesc spiritual si nu prin imbuibare"

"Aia`s prezenti si cand naste vaca un porc"
"Esti plecata cu privirea la Vasilica`n papusoi"

"Un om nu`nseamna un nas si doua urechi si`o burta in care bagam carnati"

N.B.: Lucrurile nu se sfarsesc aici + Orice asemanare cu vreo persoana reala este strict intamplatoare :))

Bilant

Oficial sunt defazata grav. Nici n`am simtit 2007`le pe langa mine. Atat doar ce`mi amintesc....bac, admitere, Bucuresti...in rest...lucruri neschimbate: nu m`am lasat de fumat inca( ba mai mult, am ajuns la performanta de a masura timpul in spatiu si spatiul in tigari!); nu mi`am temperat comportamentul si nici nu intrevad vreo dimensiune a vietii in care as face asta :)) Asadar si prin urmare, toate`s bune si frumoase, iar eu si piticii mei de pe creier dorim sa va adresam o intrebare: "Primiti cu uratul?" Daca raspunsul este "da", noi va uram "La Multi Ani!"

Caut coleg/a de apartament...

O dimineata aparent linistita de noiembrie si ma vad dezmeticita brusc de zumzete inofensive, fara a`mi imagina macar repercusiunile acestora... Ok...certuri...dar puteam foarte bine sa dau coltu` cu un cutit bine infipt in integritatea mea fizica, care insa si`a gasit, slava domnului, sfarsitul in usa camerei mele. Da, exista oameni care au serioase probleme cu luciditatea si care`ar putea ucide printr`o simpla amenintare cu doi ochi agresivi si lipsiti de control. Da, lumea e perversa, egoista si imorala intotdeauna. E o lume plina de nebuni!!!! Feriti`va fratilor si analizati`va bine prietenii ca niciodata nu`i cunoasteti indeajuns si nu le stiti scaparile diabolice. E teribila situatia asta si mai ales urmarile ei, dar se pare ca experienta ne invata din nou ca oamenii nu invata nimic din experienta. Si totusi am taria sa zambesc inapoi oamenilor care`mi zambesc pe strada, sa`mi descretesc fruntea in fata unei flori si sa`mi ilustrez gropitele in fata unui catelus pufos si urecheat. Da, "suntem vesnic la inceput de drum", iar eu de`abia mi`am redescoperit bulevardul...Birjar, da`i bice!