ba-baba mea!

Azi a fost baba mea. Se anunta o zi gri de dimineata, asa ca non`culorile au fost adoptate si in vestimentatie.
A inceput sa ploua pe parcurs. Ma obisnuisem cu ideea unui an posac, dar si plangacios...parca prea mult.
Pe sistemul "daca ploua ma imbrac in alb", mi`am pus tenisii albi. Asadar, anul asta o sa fac numai alegeri bune....si daca tot reactionez cu 2 secunde inainte, se pare ca avansul se va dovedi un handicap.
In concluzie, o sa am un an minunat. Incepand de azi..!

go ahead, make my day!

Ar trebui sa`mi amintesc mai des ca lucrurile bune te iau prin surprindere. Pardon, ar trebui sa uit mai des, de aici si surpriza.

Ma intalnesc cu oameni vechi, care`mi speculeaza slabiciunile. Si doare. Atat lovitura in sine cat si faptul ca mi s`ar fi parut de bun simt ca dupa`atata amar de vreme sa se stie ca prefer inainte de orice zambilele primavaratice. Oricum nu`mi place primavara. Sau poate nu`mi place primavara asta.

De cealalta parte a baricadei, cred cu tarie ca "ochii care nu se vad se uita". Sa nu uitam totusi ca "e de ajuns o intalnire cu neajunsul tau ca sa reintri in infrangerea ta". Ergo ramanem in acelasi cerc vicios alminteri riscam sa ne pierdem identitatea.

Intalnesc si oameni noi. In fata la Unirii, ma opreste un individ dubios intre 28-30 ani care imi inmaneaza un pliant completat de "doneaza, te rog 3 lei pt un baietel nevoias". Studiind pliantul oferit, al Galeriilor Real, m`am simtit putin defazata, asa ca replica imediat urmatoare a venit de la sine:

-Tu esti baietelul nevoias, sa inteleg?

-Ironic...sa scrii diseara pe blog despre asta.

*Q:de unde stie asta ca am eu blog?

-O sa scriu...dar totusi daca exista un baietel nevoias ar trebui sustinuta teoria...

-Inainte sa faci afirmatii de genul ar trebui sa stii mai multe despre Bacau...

*Q:De unde stie asta care`i treaba mea cu Bacaul?

-Poftim?!...imagineaza`ti ca sunt din zona!

-Pai ar trebui sa stii cum arata gara aia in cazul asta...eu veneam aseara de la Iasi si ....

-Aaaaloooo...nu ti se pare ca deviaza un pic scopul discutiei?

-In ritmul asta Bacaul n`o sa`si revina in 2000 de ani!

-Pai vezi poate`ti revii tu mai curand!

**Answer: Mare Ti`e Gradina Doamne, si din cate vad ne`ai cam adunat...

*later edit

Si ma enerveaza la culme oamenii care papagalicesc inutil cum ca fac si ca dreg. Si ma enervez eu si mai tare ca sunt in continuare suficient de naiva(a se citi proasta!) sa ma las dusa cu zaharelul. Imi permit sa folosesc o imprecatie mosnegeasca si sa "va anunt respectuos ca mama idiotilor nu se va pui aici". Contracarata in timp real de constiinta mea inca agila care afirma un vehement "Prea tarziu...!"

Erase and Rewind

Simt in permanenta ca n`am timp. Ca totul trebuie sa se intample azi, sa treaca odata. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Nu fac nimic in sensul asta si las totul pe maine. Si se acumuleaza. O frustrare azi, doua maine, si ajung sa ma identific cu un amalgam de dezamagiri , sa caut pretexte pentru a justifica laitmotive.
Imi dau seama ca nu stiu sa scriu sub impact. Nu stiu sa`mi pastrez obiectivitatea limbajului, subtextul fiind oricum alcatuit doar din subiectivitati.
Sunt un paradox ambulant. Forma fara fond. Oare de cand?
Caut sa`mi gasesc linistea. Realizez ca asta e greseala mea, ca ceea ce caut e gasirea, nu linistea in sine.

ganduri razlete

Nu stiu de cand, dar am inceput sa mizez pe capacitatile tamaduitoare ale blogului mai ceva decat pe spovedenia de an si paste.

Sunt dimineti in care ma incapatanez sa`mi fac in ciuda si sa ma trezezc delirand. Cum e asta. Si nu, azi n`am talent la scris si nici la nimic altceva, caci e al draq de tremuranda inima si mana care o scrie. Si iar am visat devieri de la drum si mi`e teama ca am renuntat la lupta inainte de a o incepe. Si n`am curaj sa verific daca visul e autentic sau daca e doar o iluzie refulata pe care o astept sa devina realitate de cand m`am dezmeticit. Si mi`e frica sa aflu pentru ca o sa ma afund in nebuloasa mai grav decat intr`o mlastina miscatoare daca raspunsul nu o sa fie cel scontat.

Urasc incertitudinea si calitatea ei de a fi o stare sigura!

Vae Victis...!

In esenta un tanar destept, aparenta de batran prost. Ma laud cu o viata linstita de adult precoce, cu card si bonuri de masa; sunt workaholic de Bucuresti cu abonament la World Class.

Ma intrebam de ce adorm ultima. Aseara am realizat. Pentru ca`mi place sa contemplez intunericul sau pentru ca am privilegiul de a`l reinventa. Venus inca nu si`a inchis prohapul.
Exista momente cand strigi "Am totul!', cand soptesti timorat si victorios ca ai ajuns unde vroiai. Cand crezi ca te`ai ridicat in pirueta, dar iti spargi capul de realitatea care se incapataneaza sa`ti repete "Auzi....lumea nu e a ta!" . Sfarsesti ametit in acelasi punct in care gemeai la inceput.

How come it doesn`t feel the same?

wind of changes

Scriu pe sistem turbo azi. Vreau de mult, dar am atatea ganduri/idei/angoase, incat nu ma pot hotari, ma pierd in detalii si`mi piere cheful. Cineva imi spunea sa simplific gandirea, ca fiecare larva ideatica vrea sa se transforme in fluture. O sa incerc, promit...

*Ignorand sesiunea si la propriu si la figurat, mi`am fructificat liberele corporatise in entertainment de doi lei. Vechi. In continuare depasita de tehnologie, raman fascinanta de tezaurul online, in special youtube. Job`ul meu m`a indoctrinat cu ideea puerila ca intr`un mod aprioric si imutabil original Romania este o tara a principiilor. Daca mai era nevoie, am primit confirmarea ca Romania este o tara de colcalari si curve.

*Criza financiara ne invaluie pe toate flancurile. Supermarket, stiri, tramvai...subiectul zilei "pa" peste tot. Din punctul meu de vedere, criza financiara e doar un pretext care sa justifice starea de repaus fizic si psihic a romanasilor din dotare. Doar ca acum ne putem considera aliniati la standardele mondiale. In plus, putem sa ne laudam cu faptul ca "da frate...toti sunt saraci, da macar noi am fost primii".

*De curand, mi s`a reprosat ca vorbesc codificat. Aprob faptul ca nu folosesc un limbaj de duzina decat in cazuri in care trebuie sa`mi confirm sorgintea moldoveasca apriga. Imi place sa cred ca asta ma diferentiaza de mediocritate si`mi permit sa folosesc limbajul pe post de filtru. Trece peste el lumea in tema cu bolboroselile mele sau cea interesata. Daca se simte cineva depasit inseamna ca discutia nu trebuia sa aiba loc si sigur pe viitor orice intrevedere va fi evitata de ambele parti. Buba totusi la mine ca`mi supraestimez unii interlocutori.

*Schimb. Job, culoare par, omoplat netatuat,perspective masculine.

Vreau sa schimb(iar!?)ceva la par si ma pricopsesc cu un "saten deschis stralucitor". Pe semi`brunetul naturelle s`a prins doar partea cu "stralucitorul" si edulcorarea cu o nuanta.-->Pastram aparentele. In plus, adaugam prin tatuaj o masca zambitoare care ma obliga sa`mi pastrez mantaua omului intangibil.

Partea cu perspectivele masculine o lasam pentru editiile urmatoare; n`as vrea sa`mi canalizez atentia asupra`i si s`o transform in alta obsesie. Stiu ca pot...

Sunt mandra de mine ca inca pastrez spiritul cameleonic.

But "This is the life" cum bine zicea Amy Macdonald. Efectul scontat se transforma in dependenta garantata!:)